VINOVĂŢIA, AMBIȚIA ȘI INVIDIA
Sentimentul de vinovăție este pedeapsa pe care o dă corpului un simț moral sau o conștiință afectată, sub formă de neliniște, îngrijorare și teamă. Uneori, această pedeapsă devine atât de aspră, încât cel vinovat încearcă să scape prin autodistrugere.
Există un remediu scriptural și pentru această emoție dăunătoare. Pentru a recâștiga o conștiință bună este nevoie de căință, mărturisirea greșelilor lui Dumnezeu și celui căruia i s-a greșit, împreună cu o rugăminte de iertare. De asemenea, este nevoie și de a exercita credință în sângele lui Cristos și de a repara greșelile, atât cât ne stă în putere. Dacă îi iertăm pe alții, putem să avem încredere că și Dumnezeu ne va ierta pe noi. În același timp, este nevoie și de umilință, pentru a accepta pedeapsa care va cădea asupra noastră din cauza păcatului comis. După ce ne-am căit și am reluat un mod de acțiune corect, trebuie să credem că Dumnezeu într-adevăr ne-a iertat și să nu continuăm să ne pedepsim, amintindu-ne mereu de greșelile făcute. – Mat. 6:4; 1 Ioan. 1:7; Fil. 3:13, NW.
Ambiția sau competiția este o formă de ostilitate – dorința de a fi înaintea altora. Îi face pe oameni să meargă la extreme și le răpeşte pacea minții. Astfel, echilibrul intern al corpului este tulburat, se creează tensiuni, și persoana respectivă devine predispusă la boli. Așa cum a explicat cineva: „Este mai bine să fii sărac și viu decât să mori de indigestie.”
Biblia este plină de sfaturi împotriva ambiției egoiste. „Dar la ce îi va folosi omului să câștige toată lumea, dacă își va pierde sufletul (sau viața)? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul lui?” Bogățiile au aripi; rugina le roade și hoții le fură. Nu putem să îi servim și lui Dumnezeu și bogățiilor în același timp. Dorința de câştig egoist este rădăcina a tot felul de lucruri rele, dar evlavia cu mulțumire este un minunat mijloc de câștig. Să ducem, deci, o viață lipsită de ambiție egoistă, fiind mulțumiți cu ceea ce avem. –Mat. 16:26; 6:24,34; 1 Tim. 6:6,10; Evrei 13:5, NW.
Invidia este faptul de a avea ciudă pentru binecuvântările de care are parte altcineva. Regele Ahab l-a invidiat pe Nabot pentru via lui, iar cei care au lucrat întreaga zi în vie au invidiat generozitatea care le-a fost arătată celor care lucraseră doar o oră. Invidia răneşte corpul deoarece ne lipsește de pacea minții; ne face nefericiți din cauza fericirii altora; și este, astfel, o manifestare de ostilitate, întunecând viziunea pe care o avem asupra vieții, așa cum a arătat Isus: ‘Dacă ochiul vostru este sincer (adică „simplu”, concentrat într-o singură direcție, generos), atunci întregul vostru corp va fi luminos; dar, dacă ochiul vostru este rău (invidios), atunci tot corpul va fi întunecat’. (Mat. 6:22,23, NW) Antidotul pentru invidie este, deci, generozitatea, a-i iubi pe ceilalți ca pe noi înșine.
Evident, cu ajutorul Scripturilor, putem contracara efectele păgubitoare pe care le-ar putea avea aceste opt emoții dăunătoare asupra corpului nostru, îndepărtându-le din mintea și dispozițiile noastre, lepădând astfel vechea personalitate și îmbrăcându-ne cu una nouă. Totuși, nu trebuie să facem așa neapărat din cauza principiului psihosomatic implicat și a efectului benefic asupra corpului nostru, la care se limitează psihologii și psihiatrii. Trebuie să o facem pentru că este drept și pentru că îl iubim pe Iehova Dumnezeu cu toată inima noastră, cu toată mintea noastră, cu tot sufletul nostru și cu toată puterea noastră și fiindcă îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. – Efes. 4:22; Mat. 22:37-39, NW.
