Este potrivit pentru un creștin să participe la eforturile de a îmbunătății condițiile din lume, de a îndrepta nedreptățile, de a ridica moralitatea ei? Bunăoară, cu titlu de exemplu, în 6 și 7 octombrie 2018 în România a fost organizat un referendum „pentru familie”, care a avut ca temă schimbarea definiției constituționale a familiei, în sensul definirii explicite a faptului că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Este datoria morală a unui creștin să sprijine un astfel de demers sau alte demersuri asemănătoare? Arată neimplicarea în astfel de inițiative dezinteres sau lipsă de sprijin față de valorile creștine?
Orice creștin poate dermina care este poziția corectă pe care trebui să o adopte astăzi față de reformele morale, sociale și politice prin raportare la atitudinea Liderului creștinismului, Isus Cristos. „Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său, dar orice ucenic pregătit va fi ca învăţătorul lui.” — Luca 6:40, NTR. În măsura în care s-a implicat sau nu s-a implicat Cristos în aceste chestiuni, în aceeași măsură trebui să ne implicăm și noi.
Deși era un om perfect, capabil să aducă inovații în multe domenii și să impună reforme, Isus nu a lucrat pentru convertirea lumii din timpul său, nefiind un reformator al acesteia. El s-a menţinut neutru, neimplicându-se în conflictele și mișcările lumii și chiar a refuzat categoric să devină un conducător național ales sau chiar unul mondial. (Faptele 13:28, Matei 8:20; 20:28; 26:11; Luca 12:13, 14; Ioan 6:14,15; 18:36; Luca 4:5-8). „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, i-a explicat el unui guvernator roman (Ioan 18:36). În schimb, el a predicat singura soluție reală, singurul remediu potrivit pentru toate neajunsurile complicate ale umanității: schimbările aduse de Împărăția cerească a lui Iehova Dumnezeu, în care urma să activeze ca Rege. (Matei 3:2; 4:17; 6:10; 10:17; Marcu 1:15; Luca 11:2; Ioan 18:36).
Nu numai că Isus a lăsat un exemplu, ci el i-a și instruit în particular pe discipoli și s-a rugat Tatălui pentru ei și pentru continuatorii Săi. „Eu le-am dat Cuvântul Tău. […] Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17:14-19, 20, VDC). Continuatorii săi, precum apostolul Pavel și Iacov, au înțeles că un creștin autentic „nu se implică în activităţile vieţii civile [treburile vieții – conform celor mai multe traduceri]” și că toți trebuie „să se păzească nepătaţi de lume” (2 Tim. 2:3,4, BVA; Iacov 1:27, VDC).
Prin urmare, creștinii nu sunt autorizați și însărcinați de către Dumnezeu să conlucreze pentru reformarea acestei lumi întrucât Sfânta Scriptură învață că Dumnezeu nu va reforma această lume, ci o va distruge. A încerca să curăţăm lumea de vicii, sărăcie, nedreptate, să o convertim la Dumnezeu ar fi o irosire de energie, capacitate și timp, o luptă epuizantă pentru o cauză pierdută. O cauză pierdută? Să ne gândim numai. Dacă am sprijini un timp de corectare morală, să nu uităm că Biblia nu condamnă numai homosexualitate, spre exemplu, ci și relaţiilor sexuale preconjugale, adulterul și orice formă de imoralitate sexuală, indecența, vulgaritatea, beția, necinstea, minciuna, cearta, gelozia, lăcomia, izbucnirile de mânie, invidiile. (Efeseni 5:18, Mica 6:10,11; Maleahi 3:5; Romani 1:26,27; Galateni 5:19; 1 Corinteni 5:11–13; Proverbele 6:16–19). Această lume nu este dispusă să accepte standardele înalte de moralitate stabilite de către Dumnezeu și nu este dispusă să creadă în Împărăția Sa și să o primească. (2 Timotei 3:1-4; Matei 24:37-39; Luca 18:8). Așadar, ceea ce a condamnat Dumnezeu creștinul nu poate salva.
În aceste condiții, „într-adevăr, vai de mine”, spunea apostolul Pavel, „dacă nu anunț vestea bună!” (1 Corinteni 9:16). Creștinii de astăzi au datoria morală înaintea lui Dumnezeu și a semenilor de a trăi în conformitate cu voința lui Dumnezeu și de a predica vestea bună a Împărăției stabilite, lucrând în armonie cu scopul declarat al lui Dumnezeu cu privire la „ceruri noi şi un pământ nou”, în care „va locui dreptatea.” (Matei 24:14; 2 Petru 3:13.)
