Cunoasteți perspectiva biblică asupra viitorului omenirii?

CUNOAȘTEȚI PERSPECTIVA BIBLICĂ ASUPRA VIITORULUI OMENIRII?

Impactul cu o cometă sau un asteroid? Atragerea Pământului într-o gigantică gaură neagră? Pârjolirea sau înghețarea Pământului? Războiul nuclear, biologic sau chimic? Degradarea climatică rezultată din proasta administrare și lăcomia omului (ce au condus la poluarea necontrolată a atmosferei, a apei și la distrugerea solului)? Epuizarea firească a resurselor naturale ale Pământului? Care dintre aceste cauze va determina distrugerea pământului? Cert este că tot mai mulți oameni înclină să creadă că datorită uneia dintre cauzele prezentate sau a altora vehiculate, Pământul, locuinţa omenirii, îşi va găsi sfârşitul. Ce perspective înfricoşătoare!

Dumnevoastră ce credeți? În primul rând, sunteți convinși că va avea loc sfârșitul lumii? Dacă da, îl vedeți ca fiind provocat de om sau de natura dezlănțuită? Pământul, locuința omului, va fi distrusă? Sau, dimpotrivă, credeți că subiectul sfârşitului lumii nu este decât o idee aiurită şi nebunească, ce „prinde” doar la fanatici? Astfel, credeți că lucrurile vor continua ca și până acum și nicio schimbare de mare amploare nu se va produce? Sunteți creștin? Dacă da, oricare ar fi, se bazează convingerea dumnevoastră pe Biblie? Cunoașteți personal perspectiva biblică asupra viitorului pământului și al omului? Ce dezvăluie propriul Cuvânt al Creatorului?

Biblia nu anticipează distrugerea Pământului, ci salvarea lui și a oamenilor drepți.

Dumnezeu este Marea și Prima Cauză a întregului Univers. (Efeseni 3:9; Evrei 3:4). Mărețul Arhitect a întocmit și împodobit și planeta Pământ de pe acesta. El a petrecut mii de ani pregătind Pământul. A adus lumina, a purificat atmosfera, a despărţit apele de uscat, a creat o mare varietate de plante şi animale, iar în cele din urmă le-a oferit un început perfect bărbatului şi femeii în frumoasa grădină a Edenului. Este oare surprinzător că toată această acțiune creatoate avea și un scop exact? Nicidecum, iar în Biblie găsim exprimat scopul neechivoc al creării Pământului: „l-a dat fiilor oamenilor”, „ca să fie locuit”. (Isaia 45:18; Psalmii 115:16). Scopul Său nu s-a schimbat: „Şi el a făcut dintr-un singur om toate naţiunile de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pământului”. (Fapte 17:26, TLN). Pământul este habitatul natural al omului.

Va distruge Marele Creator lucrarea înfăptuită în miliardele de ani de creare, într-o scurtă manifestare de mânie, numai pentru că există aici jos, pe micuțul nostru Pământ, câteva miliarde de păcătoși umani? Din moment ce „cerurile declară gloria lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”, de ce ar trebui să distrugă El aceste minuni ştiinţifice? (Psalmii 19:1) Isus Cristos nu a trebuit să distrugă cerurile pentru a le curăța de Diavol și de demonii lui, la venirea Sa ca Rege în 1914. Pur și simplu El i-a aruncat în vecinătatea Pământului. (Apocalipsa 12:7-9). Dacă noi înșine nu trebuie să dăm foc la întreaga casă pentru a o deratiza, cu atât mai mult Iehova nu a distrus planeta Pământ în trecut, deși este scris că a distrus o întreagă lume. Se gândește cineva că planeta Pământ a fost distrusă când citește că „umea de atunci[din timpul lui Noe]; a fost distrusă tot prin ele, când a fost inundată de apă”? (2Petru 3:6, NTR.) Tot la fel, Dumnezeu nu va distruge cerurile și Pământul nici în bătălia universală împotriva răutății, pe care Biblia o profețește. Pe acceași planetă, care a experimentat potopul global din zilele lui Noe, trăim și astăzi. Tot pe ea vor locui supraviețuitorii zilei de judecată viitoare, deoarece este profețit că cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc prin acelaşi Cuvânt, fiind ţinute până în ziua judecăţii şi a distrugerii oamenilor neevlavioşi.”. (2Petru 3:7, N.T.R.). A cui distrugere? A planetei?
Conform istoriei biblice scrise în avans, NU! Pur și simplu a „oamenilor neevlavioşi”. Această concluzie este în acord cu vorbirea uneori figurativă a Bibliei. Păstrați în vedere faptul că atunci când folosește termenul „pământ“, Biblia se referă uneori la oamenii care trăiesc pe el. (Geneza 11:1; Psalmii 66:4; Psalmii 96:1). Așadar expresia „cerurile şi pământul de acum“ nu se referă la universul material, ci la oameni şi la puternicele creaturi invizibile.

Numai în acest mod afirmația lui Iehova – „Pământul va rămâne în veci” – nu va fi retrasă niciodată. (Eclesiastul 1:4). Dacă planeta va dispărea, cum ar rămâne cu promisiunile biblice referitoare la un paradis pământesc? Psalmistul, sub inspirație divină, consemnează: „Cei drepţi vor stăpâni pământul [’érets în ebraică] şi în veci îl vor locui.” (Psalmii 37:11, BRC, Matei 5:5).Așadar, este atât de simplu! Doar „cei răi vor fi nimiciţi,” „vor pieri ca fumul” „iar cei ce nădăjduesc în Domnul vor stăpâni pământul.” „Cel rău nu va mai fi; da, te vei uita în locul în care era și nu va mai fi.” (Psalmii 37:9-11,20). Cât despre cei drepți, „cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui [dăinui, BRC] pe el; Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.” – Prov. 2:21,22, VBOR.” (Proverbe 10:30).

În consecință, în această bătălie universală viitoare, Iehova nu va distruge Pământul, ci-l va curăți. În loc să distrugă Pământul, Iehova îi va extermina pe aceia care au abuzat de el, exploatând cu egoism solul și lăsând în urma lor deșert și praf, distrugând pajiști și tăind păduri, masacrând animale pentru câștig egoist sau sport și îmbibând solul cu sângele semenilor prin războaiele pe care le-au produs. Cu adevărat, când Iehova Își va manifesta mânia Sa, va veni „timpul fixat ca […] să-i distrugi pe cei ce distrug pământul”. (Apocalipsa 11:18, T.L.N.)

Prin urmare, toți creștinii ce pot consulta o Biblie să nu se mai lase înspăimântați de niciuna dintre teoriile care prezic distrugerea globului nostru şi a creației materiale din cer. În același timp, niciunul dintre creștinii temători de Dumnezeu să nu se aștepteca toate lucrurile să „continue exact ca de la începutul creației” și nicio schimbare de mare amploare să nu se producă. (1Petru 3:4, TLN). De ce? Pur și simplu deoarece nici această perspectivă asupra viitorului omului nu este scripturală.

Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu ne destăinuie că „lumea, așa cum o vedem astăzi, este trecătoare”, iar punctul culminant al schimbării nu a fost atins încă. (1Corinteni 7:31, NTM). Același cuvânt profetic ne dezvăluie la ce să ne așteptăm. „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. – 1Petru 4:7, VDC. „Ziua Domnului este aproape; va veni ca o nimicire de la Cel Atotputernic”. (Isaia 61:2; Isaia 13:6, BTF). Aceasta înseamnă sfârşitul organizaţiei vizibile şi invizibile a lui Satan Diavolul, o „lume” compusă din creaturi spirituale invizibile și creaturi umane vizibile.

Cum putem fi mari optimiști, chiar cei mai mari optimiști, dacă suntem încredințați că „sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape”? Până la finalul articolului veți cunoaște multe din motivele pentru care merită să fiți cei mai optimiști oameni.

Dacă vorbim de o distrugere viitoare, iminentă a răufăcătorilor, poate veni aceasta fără înștiințare?

Biblia ne dezvăluie, printre alte caracteristici divine, și faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al avertismentului. Da, de fapt, Iehova Dumnezeu nu pedepsește niciodată fără înștiințare. A înnecat el întâia „lume” fără avertisment? A distrus el Sodoma și Gomora, orașe depravate, într-o ploaie de foc, fără a le încunoștiința în prealabil? A luat Cel Atotputernic prin surprindere Egiptul când a trimis val după val de plăgi distructive în țară? Nu a fost prezis că înfumurata Asirie va gusta din paharul amar pe care l-a întins Israelului, cum s-a și întâmplat în 625 î.C.? (Mica 5:6; Isaia 10:12-16; Tefania 2:13-15; Naum 1:1-15; Naum 2:1-13; Naum 3:1-19) Când Dumnezeu Cel Drept a manevrat răsturnarea Israelului şi a Iudeii de către invadatori străini, nu au fost înştiinţate victimele? (Osea 6:8-11; Osea 7:1-11; Osea 8:7-9; Osea 11:5; Osea 13:16; Mica 3:10-12; Mica 4:10; Osea 5:5; Isaia 3:8; Isaia 5:13; Isaia 39:6,7) Mărețul Babilon, care a domnit ca o regină fermecătoare asupra popoarelor, ar fi trebuit să fie luat pe nepregătite de oștirile inamice? (Ieremia 25:12; Habacuc 2:8; Isaia 21:2,9; Isaia 45:1-4; Isaia 13:1-22; Isaia 14:1-32; Isaia 47:1-15). A venit pustiirea din primul secol d.Cr. peste evrei, fără să fie preveniți de nenorocirea ce-i aștepta? La fiecare dintre aceste întrebări despre evenimentele confirmate de istoria laică, înregistrările biblice răspund cu un NU hotărât.

Totuși, înştiinţările lui Iehova au fost rareori luate în seamă de către majoritatea celor ce le-au auzit, cu toate că au fost date cu răbdare, înainte cu o perioadă suficientă de timp. Rezultatul a fost o întreagă generație distrusă și puțini oameni cărora avertismentul le-a servit spre salvare.

Astăzi, într-o asemănare perfectă, la propovăduirea faptului că trăim ultimele zile ale acestui sistem de lucruri și a iminenței sfârșitului lumii, mulți vor lua în râs avertismentul. Pentru ei aceasta este cea mai nepractică parte a Bibliei. Să analizăm două motive datorită cărora ați fi înclinați să nu credeți acest avertisment.

Mulți invocă faptul că că iminența sfârșitului a fost susținută și în zilele părinților lor și în zilele bunicilor lor. Aceasta poate fi adevărat. Noi însă rugăm pe toți cei care ignoră voit semnele care dovedesc apropierea sfârşitului acestei lumi să-și amintească de mărturia lui Petru din 2Pet. 3:3-7. Conform apostolului „ei scapă din vedere […] că, prin acesta [cuvântul lui Dumnezeu], lumea de atunci a fost distrusă când a fost indundată de apă.” Așadar, un asemenea sfârșit, la fel de neașteptat, al unei alte lumi, lumea antediluviană, a fost vestit prin a același cuvântul al lui Dumnezeu și chiar a avut loc. Această realitate „le scapă din vedere” scepticilor. Despre ziua de judecată a „cerurilor și a pământului de acum” recunoaștem faptul că multe false semnale de alarmă s-au auzit. Responsabilitatea pentru acestea o poartă cei care le-au dat. Însă noi trebuie să facem distincție între interpretările și presupunerile oamenilor și Cuvântul lui Dumnezeu, constituit din declarațiile inspirate de Cel în care nu există schimbare, Iehova. (Iacov 1:17, Maleahi 3:6). „Cuvântul meu, care iese din gura mea […] nu se va întoarce la mine fără rezultat”. „Hotărârea mea va rămâne în picioare” – Isaia 55:11; Isaia 46:10, TLN. Simplul fapt că au existat alarme false în trecut nu dovedește că avertismentul oferit de către inspiratul Cuvânt al lui Iehova este unul fals. Este o dovadă de prostie să judeci o problemă înainte să o asculți. (Proverbe 18:13).

Cel de-al doilea ar fi argumentul majorității. Cu certitudine, majoritatea semenilor dumnevoastră, a cunoscuților și a apropiaților nu cred că posibilitatea unei schimbări de o asemenea amploare se va și realiza. Totuși, majoritatea se poate înşela. Chiar dacă generația lui Noe a considerat o glumă proastă posibilitatea unui potop global, din moment ce nu mai avusese loc, totuși necredința lor nu a împiedicat împlinirea miracolului prevestit de Dumnezeu. Liderul creștinilor, Isus, a făcut o asemenea asociere între dinstrugerea globală din timpul lui Noe (împreună cu necredința unei largi majorități, că aceasta se va întâmpla) și distrugerea ce va avea loc în timpul „prezenței Fiului Omului” (Matei 24:37-39). Credeți că a exagerat sau a greșit Fiul lui Dumnezeu, Liderul creștinilor?

CÂND VA VENI?

Ca umili servi ai lui Dumnezeu, doritori de a fi învățați, nu ne permitem să spunem mai mult decât însuși Iehova afirmă prin propriul Său Cuvânt. Aceasta ar însemna să speculăm. Ar fi o nebunie să-L contrazicem pe pe Cel mai apropiat colaborator al lui Iehova, Prima Creatură în timp și importanță, Cel devenit Isus, când spunea: „Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, […] ;numai Tatăl.” (Marcu 13:32). Orice astfel de încercări sunt sortite eșecului și se expun ridicolului. Așadar, nu anul, nu ceasul, ci semnele și evenimentele, care marchează timpul sfârșitului și iminența războiului universal, sunt cele care au fost descoperite cercetătorului atent al scrisorii lui Dumnezeu către umanitate. Ele îl fac atent pe cercetătorul sincer să fie pregătit în fața acestuia, indiferent de momentul exact când va avea loc, și îi insuflă sentimentul urgenței. Nedezvăluirea datei exacte când Isus va acționa în calitate de executor al lui Iehova este înțeleaptă deoarece ea face posibil să iasă la iveală ceea ce este în inimile oamenilor. (Marcu 13:33-37). Dovedeşte modul dumnevoastră de viaţă că sunteți convins de iminența apropierii Armaghedonului?

Deși nu se cunoaște data venirii sfârșitului lumii, ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este certitudinea că „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”, deci iminența acestuia. (1Petru 4:7). „A mai rămas puțin timp” și chiar Diavolul „ştie că mai are puţin timp”. (1Corinteni 7:29; Apocalipsa 12:12). Ce semne profețite sunt acum observabile în lumina evenimentelor actuale și ne obligă să afirmăm aceasta?

În Scripturi, venirea sfârșitul lumii este reprezentată simbolic prin venirea iernii. (Matei 24:20,21). Apropierea acestui anotimp este indicată de dovezi sau semne vizibile, literale. Cerul albastru al verii face loc sumbrului cer cenușiu al toamnei târzii. Temperaturile scad. Seva copacilor se trage în pământ, cursul vieții încetinește, frunzele cad, zilele devin foarte scurte. Tot așa este și cu apropierea sfârșitului. Isus Cristos însuși a prevestit semnele care vor marca timpul sfârșitului și apropierea închierii acestui timp, ca răspuns la întrebarea discipolilor „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?”. (Matei 24:1-51; Marcu 13:1-37; Luca 21:1-38, T.L.N.). Studiați atent aceste rapoarte biblice și veți identifica dumneavoastră înșivă multe semne prezise demult împlinindu-se, fie într-un trecut apropiat, fie chiar sub ochii dvs., astăzi. ;Noi evidențiem câteva dintre ele:

Războaie Mondiale – Matei 24:6,7;
Foamete la scară mondială – Matei 24:7;
Număr neobişnuit de cutremure – Matei 24:7;
Persecutarea creştinilor – Matei 24:9;
Numeroasele închinări false din „creștinism” – Matei 24:10,11,23,24;
Fărădelegi în creştere și prăbușire morală în viața publică și privată – Matei 24:12; 2Timotei 3:1-4;
Abandonarea adevăratului creștinism de către mulţi – Matei 24:12;
Predicarea la nivel mondial a veştii bune a Împărăţiei – Matei 24:14;
Formarea Ligii Naţiunilor şi a Naţiunilor Unite – Apocalipsa 13:14,15; Apocalipsa 17:11;
Nesiguranţă şi nenorociri pe tot pământul – Matei 24:21;
Despărţirea oamenilor în „oi” şi „capre” – Matei 25:32;
Epidemii şi boli dureroase – Luca 21:11,13; Apocalipsa 6:8;
Oameni care leşină de frică și stress- Luca 21:26;
Delincvenţă juvenilă – 2Timotei 3:1-3;
Lumea este într-o stare de somnolență împotriva semnului – Romani 13:11;
Oamenii se preocupă excesiv de problemele vieții – Matei 24:36-39.

Nu, nu vă induceți singuri în eroare argumentând că toate acestea s-au mai întâmplat în trecut și că istoria se repetă! De ce? Pentru că toate aceste evenimente prorocite, la un loc, constituie un semn. Fiecare dintre ele nu constituie un semn în sine, ci reprezintă doar o parte a semnului complex. Este întocmai precum în cazul iernilor literale. Nu simplu fapt că zilele devin scurte arată apropiere iernii. (Zilele devin mai scurte și în iulie). Doar cădere frunzelor nu dovedește nimic. (Unii copaci pierd frunze în tot timpul anului, iar alții le pot pierde din cauza bolilor sau a secetei). Chiar și cerul de vară devine gri uneori și apar furtuni care nu sunt de sezon, iar valuri de frig ar putea apărea la începutul toamnei. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste semne, luat separat, nu dovedește venirea iernii. Totuși, când toate condițiile anterior menționate sunt prezente în combinație, atunci ele indică cu certitudine apropierea iernii. În același mod, atunci când toate semnele prezise se desfășoară împreună, în ordinea prezisă, fără omiterea vreuneia, atunci toate aceste lucruri împreună constituie un semn complex. Da, semnul apropierii sfârșitului timpului sfârșitului, semnul iminentei încheieri a acestui sistem!

Dacă, din aparenţele exterioare, vi se pare că această lume, așa cum o observați dumnevoastră, nu poate fi la marginea nenorocirii tocmai datorită faptului că instituţiile sale sunt puternice şi stabile, amintiţi-vă numai de relatarea biblică de la Exodul cap. 14 și 15. Acolo este înregistrată distrugerea subită a Imperiului Egiptului, aflat la apogeul puterii şi gloriei militare.

Până la urmă se va dovedi că acest avertisment a fost, mai presus de toate, un test al credinței oamenilor față de Cuvântul lui Dumnezeu. (Evrei 4:2; Evrei 11:6).

ARE LEGĂTURĂ SFÂRȘITUL LUMII CU ARMAGHEDONUL? CE ESTE ACESTA?

Sfârșitul acestui sistem sau veac este legat în mod inseparabil de Armaghedon, deoarece însăși Biblia face această asociere. (Matei 24:3; Apocalipsa 16:14,16). Dar ce este Armaghedonul? Astăzi termenul este folosit cu referire la catastrofe, războaie ale oamenilor și în alte asemenea accepțiuni improprii. Realmente, faptul că oamenii denumesc catastrofele naturale, sau războaiele ce le produc, „Armaghedon” înseamnă prădare. Înseamnă deposedarea unui cuvânt de adevăratul său înţeles. Prin propagandă Satan deformează conștiința colectivă cu privire la ceea ce simbolizează cuvântul cu adevărat.

Termenul grecesc Har Magedón provine din ebraică şi este redat de mulţi traducători prin „Armaghedon“, care înseamnă „Muntele Meghido“ sau „Muntele adunării trupelor“. El are legătură cu anticul oraş israelit Meghido, a cărui poziționare strategică la est de muntele Carmel îi permitea să dețină controlul asupra principalelor rute militare și comerciale. Anticul oraş Meghido şi valea Izreelului din jurul său au fost teatrul de război al multor bătălii decisive în istorie. (Judecătorii 4:14–16; Judecătorii 5:19–21; Judecătorii 7:19–22; 1Samuel 31:1-7). În fapt, Armaghedonul reprezintă un termen biblic (deși apare o singură dată în Biblie), iar în Biblie bătălia de la Armaghedon este arătată ca fiind „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.” Amințiți-vă că această descoperire divină este scrisă în simboluri: „[…] i-a prezentat-o în simboluri sclavului său Ioan”. (Apocalipsa 1:1, TLN). Prin urmare, Armaghedonul nu se referă la un loc fizic. De ce nu? Gândiți-vă numai la un argument logic, ce nu lasă loc unei astfel de interpretări. Astăzi, în locul anticului Meghido, „se înalță” o movilă cu 20 de metri mai înaltă decât câmpia înconjurătoare. Acolo n-ar încăpea toţi „conducătorii pământului şi armatele lor“ (Apocalipsa 19:19). Așadar, termenul pare să facă referire la situaţia de agresiune finală în care se vor poziționa toate naţiunile adunate de Gog (Satan), în opoziție față de Iehova Dumnezeu și „lumina ochilor Săi”, „rămășița seminței ei”. (Zaharia 2:8; Ezechiel 38:14-18; Ezechiel 39:1-5). Națiunile vor fi mobilizate prin intermediul conducătorii lor, influențați de „declarațiile inspirate de demoni”. (Apocalipsa 16:13,14). Biblia folosește și alte expresii similare, precum: „marele teasc al mâniei lui Dumnezeu”, „valea hotărârii“ sau „valea lui Iosafat”. (Apocalipsa 14:19; Ioel 3:12,14). Respectând sensul etimologic, deci rolul pe care l-a avut Meghido în istorie, bătălia de la Armaghedon se va dovedi a fi cu adevărat un eveniment decisiv.
Bătălia universală decisivă este etapa finală a unui proces, etapă pe care o putem numi executarea sentinței de judecată. (Apocalipsa 19:11-16; 2Tesaloniceni 1:7-9; Matei 25:46) Procesul a început odată cu venirea lui Cristos în anul 1914 ca Rege de drept ce avea să domnească „în mijlocul vrăjmaşilor săi”. Anul 1914 marca sfârșitul „timpurilor fixate ale naţiunilor” (care au durat 2520 de ani din 607 î.e.n) și întemeierea Împărăției cerești a lui Dumnezeu. (Luca 21:24; Ps. 110:2; Ezechiel 21:26,27). Acest proces a continuat cu alungarea lui Satan și a demonilor din cer și a fost accelerat apoi prin instalarea Sa ca Judecător în 1918. (Apocalipsa 12:7-9; Apocalipsa 11:15-19). Bătălia reprezintă reluarea executării mâniei lui Iehova, prin Regele Său întronat, care „a pornit birutor” în 1914 într-o procesiune triumfală, ca să să biruiască pe deplin la Armaghedon. (Apocalipsa 6:2) Această executare a judecății a fost suspendată temporar, după aruncarea lui Satan jos din cer și astfel a fost oferită o perioadă de grație, în care toți cei dornici să ocupe o poziție alături de Regel victorios Cristos o pot face. (Matei 24:22) Prezentul este un interval de timp favorabil între partea de început şi cea de sfârşit a „marelui necaz” care se abate asupra lumii lui Satan. (Apocalipsa 12:7-13; Apocalipsa 7:9-17).
Caracteristicile unice, substanțiale fac din acest război un măreț act de dreptate, dar și de iubire, un timp de groază și bucurie, un timp de distrugere și eliberare, și, mai presus de toate, un timp de justificare. Dintre aceste caracteristici ale Armagedonului poate fi punctat faptul că:
1). Autorul său are temeiul legal și moral să-l aducă.
Iehova, fiind Suveranul legitim și Făuritorul întregii creații, este singurul care are drept absolut de viață și de moarte asupra creației. (Apocalipsa 4:11.) El nu datorează nimănui nimic. Tot ceea ce avem, chiar și viața, este un dar de la El.
Despre Iehova Dumnezeu avem garanția întregii Scripturi că este drept. „Domnul este drept, iubeşte dreptatea, iar cei drepţi privesc faţa Lui”. „Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.” În schimb,„Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă”. (Psalmii 84:11; Psalmii 11:5-7; Deuteronomul 32:4). El pretinde de de la slujitorii săi dreptate în judecată, nepărtinire. (Leviticul 19:15,35,36; Deuteronomul 1:16,17; Deuteronomul 16:19; Ioan 7:24) În aceste condiții, nu trebuie, cu atât mai mult, să fie judecata lui Iehova dreaptă? „Va face Dumnezeu judecată strâmbă?” – Iov 8:3, TLN. Este scris: „Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie.” – Psalmii 89:14, V.D.C. „Judecăţile DOMNULUI sunt drepte în întregime” – Psalmii 19:9, BTF (Psalmii 119:137).

Când a întocmit creaturile Sale, Dumnezeu le-a înzestrat cu voință liberă. Prezentând voința Sa supremă, de a cărei respectare depinde binele durabil al creaturilor, El responsabilizează și le lasă să decidă. Alegerea lor înseamnă viață sau moarte. În Deuteronomul 30:19,20 este consemnată înștiințarea și recomandare divină: „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale”. (VDC)

„Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor. Nicidecum! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?” (Romani 3:5,6, NTR). Astfel, Dumnezeu poate să aducă necaz, nenorocire sau întristare fără să procedeze injust, imoral.

El a creat moartea ca forma cea mai severă de pedeapsă pentru încălcarea deliberată a legii Sale. (Geneza 2:17). Acel „rău” pe care Dumnezeu l-a creat şi care a căzut atât de greu asupra lui Adam și implicit asupra urmașilor săi nu a fost un lucru greşit, ci drept. (Romani 5:12; Deuteronomul 31:27-29.) Această formă de pedeapsă este o consecință a faptului că nu este posibil ca cineva să i se împotrivească lui Dumnezeu, să îi urmeze ori să se închine Diavolului, şi în același timp să obțină viaţă şi fericire. (1Petru 3:10-12; Psalmii 36:9).

Încălcarea legii lui Dumnezeu este un delict sau o fărădelege; a cunoaşte legea divină, iar apoi a o încălca în mod deliberat, face să sporească gravitatea delictului şi face păcatul evident. (Romani 7:12-14) Administrarea dreptății – chiar dacă aduce un rău, în sensul de necaz, asupra unei creaturi – nu este un act ticălos, greşit sau o fărădelege. Dimpotrivă, procedând astfel, Iehova administrează dreptatea, aplicând răul sau aducând necaz peste cei care-l merită. Regula divină este: „pentru că ai o inimă insensibilă care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni astfel o „comoară” de mânie. Aceasta va determina pe Dumnezeu să te pedepsească în acea zi când Îşi va revela judecata Lui corectă asupra faptelor tale.” (Romani 2:5, BVA). Așadar, răul sau necazul poate fi rezultatul aplicării justiţiei, sau poate rezulta din acest lucru. În felul acesta Iehova afirmă: „aduc restriștea” – B.R.C, V.D.D.C – [„creez răul”, BTF; „zidesc rele”, V.B.A., „creez nenorocirea”, GBV 2001, T.L.N.]”. (Isaia 45:7).

Având în vedere că această nimicire este doar partea de executare a sentinței, fiind etapa finală a un proces mult mai complex de judecată, iar acel proces corect s-a desfășurat după perfecțiunea legii divine, această distrugere este dreaptă. (Isaia 13:6; Psalmii 96:13). „Când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.” (Isaia 26:9, VDDC). Astfel, sentința de distrugere veșnică administrată în Armaghedon se va aplica numai acelora care au fost condamnați în ziua de judecată prezentă, deoarece s-au împotrivit voinței lui Iehova adusă la cunoștință. (Matei 25:31-33,41,46; 2Petru 2:9; 2Tesaloniceni 1:7-9; Iuda 1:14,15; Apocalipsa 21:8).

„Dumnezeul iubirii“, îi încredinţează Fiului său, „Prinţul păcii”, misiunea de a fi Funcționarul Său Executiv în acest război. (2Corinteni 13:11; Isaia 9:6) El a fost numit de către Suveranul Iehova ca Regele de drept al pământului și a fost declarat de către Acesta ca Judecător asociat, fiind „Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.” (1Timotei 6:14,15; Apocalipsa 19:11,12,15,16; Ieremia 33:15).

2). Este precedat de avertismente explicite.

Liderii națiunilor lumii, în războaiele lor „aprinse” sau „reci”, se folosesc de elemente surpriză. Ei apelează la acestea deoarece nu pot controla totul. Iehova însă este diferit. (Romani 11:34). Supremaţia lui este un adevăr. Fiind Cel Atotputernic, nimeni și nimic nu i se poate împotrivi cu succces. (Exodul 9:17). Fiind plin de iubire și îndurător, El nu dorește moartea păcătosului, ci trimite o solie de pace pentru toți cei ce doresc să trăiască și chiar acordă timp să se pregătească celor ce doresc să I se opună. (Tefania 2:3; Ioel 3:9,10). „Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred”. (1Corinteni 1:21, NTR). Această mărturie va fi dată până nu va mai fi nimeni doritor să o asculte. (Isaia 6:9,11). Lui Iehova nu-i face deloc plăcere să-i distrugă pe cei răi, ci El recurge la acest lucru în ultimă instanţă (Ezechiel 18:21,23,32; 2Petru 3:9).

În aceste condiții, marea bătălie „va veni ca un hoţ noaptea” doar pentru aceia care au ochi numai pentru câștiguri necinstite și confort personal, urechi numai pentru promisiuni egoiste ce sună plăcut, minţi numai pentru propriile lor teorii (1Tesaloniceni 5:2). Despre ei se spune că ,,au ochi dar nu văd, urechi dar nu aud, minţi dar nu pot înţelege”. (Matei 13:14,15). „Fiindcă atunci când ei spun: Pace şi siguranţă; atunci, năprasnic, vine nimicirea peste ei, ca durerile naşterii peste cea însărcinată; şi nicidecum nu vor scăpa.” (1Tesaloniceni 5:3, BTF).

3). Vor exista supraviețuitori

Chiar dacă anunțul, că „lumea, așa cum o vedem astăzi se va sfârși’’, este un avertisment, în același timp el este și o veste bună. De ce veste bună? Pentru că acest război înseamnă justificarea cuvântului lui Dumnezeu și eliberarea a tuturor oamenilor plăcuți Lui. De fapt, nu ar trebui să ne așteptăm, din partea unui Dumnezeu care este iubire, să existe supraviețuitori ai acestei bătălii? (1Ioan 4:8) Nu au avut parte de protecția lui Iehova în potop Noe și familia sa? (2Petru 2:5,9; Geneza 6:5,7,8) Cei opt supravieţuitori omeneşti ai potopului global reprezintă un semn profetic şi o garanţie că vor exista supravieţuitori fericiţi ai distrugerii viitoare. (Matei 24:37-39). Faptul în sine că vor exista supravieţuitori ai sfârşitului acestei lumi, care vor forma nucleul „pământului nou”, ca supuşi ai Împărăţiei, este cea mai fericită perspectivă pentru iubitorii vieții. (Isaia 66:22; Isaia 26:20; 2Petru 3:11-13). Astfel, „Fericiţi sunt şi cei blânzi. Pământul va fi al lor”. (Psalmii 37:29; Matei 5:5, BVA). Biblia arată că ei se vor bucura de viaţă pe un pământ condus spre perfecțiune. (Romani 10:13). Să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne regăsi printre ei! Atât timp cât acest avertisment mai sună, înseamnă că mai există ocazia să-l ascultați. (Tefania 2:2,3). Când Armagedonul va izbucni în toată furia sa, timpul acceptabil pentru a asculta avertismentul lui Iehova și a adopta închinarea Sa va fi încheiat. De aceea este scris: „Vă implorăm de asemenea să nu acceptaţi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu ca să-i rataţi scopul. Căci el zice: „Într-un timp de bunăvoinţă te-am auzit şi într-o zi de salvare te-am ajutat“. Iată, acum este în mod deosebit un timp de bunăvoinţă! Iată, acum este ziua salvării!”— 2Corinteni 6:1,2.

4). Este un război complet selectiv.

Biblia declară: „[Iehova] iubeşte dreptatea“ (Psalmii 37:28). Având această calitate a lui Dumnezeu în minte, Avraam exclamă: „Departe de tine gândul să faci astfel: să omori pe cel drept împreună cu cel rău şi să se întâmple cu cel drept ca şi cu cel rău! Departe de tine gândul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ce este drept?” (Geneza 18:25, TLN).

Astăzi oamenii pot stropi cu erbicide un câmp, ca să distrugă numai buruienile, iar recoltele să nu fie afectate. Totuși, în ceea ce privește războaiele, toate cele purtate până acum au trimis deopotrivă pe semeni în mormânt, fără a distinge între cel vinovat și cel neprihănit. Ajunge cu moartea așa numitelor „victime colaterale”, așa cum îi numesc nesincerii conducători ai națiunilor lumii pe nevinovații masacrați! Războiul lui Iehova va fi unul selectiv, distrugându-i doar pe cei păcătoşi şi nu pe iubitorii de dreptate, care Îl caută și se conformează voinței Lui. Despre acest Iehova este scris: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2Tim. 2:19, VDCC). Memoria perfectă a lui Iehova va demonstra atunci că ea nu a omis pe niciunul din cei ce vor fi considerați demni de protecția Lui în acea manifestare de mânie.

5). Dimensiunea războiului este una universală

Până în acest moment omenirea a purtat povara a două războie mondiale, care au curmat milioane de vieți omenești, au făcut una cu pământul așezări umane și prin care au fost rescrise granițele. Fiecare dintre ele au fost considerate războie totale, factorii politici mobilizând toate resursele disponibile pentru a asigura distrugerea capacităților rivalilor de a se apăra, încercând să nu existe necombatanți, ci fiecare om să sprijine direct sau indirect eforturile de război.

În comparație cu războaiele mondiale, războiul Armaghedonului este nu numai mondial, ci și universal. Referitor la caracterul său mondial este scris că „împăraţii întregului pământ locuit”, „fiara” reprezentând ansamblul guvernărilor omenești, împreună cu armatele lor, sunt mobilizaţi de „declaraţii inspirate de demoni“ și vor fi adunaţi să lupte împotriva lui Dumnezeu. (Apocalipsa 16:14,16; Apocalipsa 19:19; Ieremia 25:33). Conform profeției de la Daniel 2:44: „[Împărăția] va sfărâma şi va pune capăt tuturor acelor împărăţii.” (NTR). Și alte profeții arată că acest război va cuprinde tot pămânul: „Şi cei ucişi de DOMNUL vor fi în acea zi de la o margine a pământului chiar până la cealaltă margine a pământului”. (Ieremia 25:33, B.T.F.). Dar mai presus de aceste schimbări mondiale, ea va avea implicații universale. De ce?

Deoarece Armaghedonul va fi o manifestare a înţelepciunii lui Iehova. Dumnezeu știe faptul că o casă nouă, construită pe o fundație veche, nu va dăinui niciodată. O lume nouă împreună cu „dumnezeul acestei lumi” vechi, Satan, și cu orice este corupt de el nu pot coexista. (Eclesiastul 1:15; 2Cor. 6:14; Ioan 14:30; 2Corinteni 4:4; 1Ioan 5:19). De aceea, Sursa înțelepciunii a hotărât să dezrădăcineze răul și, ca un Mare Medic, va însănătoși prin înlăturarea cauzei răului prezent, nu doar a efectelor lui. Comandantul oștirilor lui Iehova, Isus Cristos, va conduce forţele nevăzute ale dreptăţii – compuse din fii spirituali ai lui Dumnezeu, inclusiv cei glorificați dintre „frații săi spirituali” – pentru a nimici pe Satan şi organizaţia lui umană şi demonică. (Apocalipsa 16:14,16; Apocalipsa 19:11-16; Iuda 1:14,15) Totuși, creștini de pe pământ nu au nicio parte în această distrugere literală. (Efeseni 6:12; 2Corinteni 10:3,4; 2Cronici 20:15,17; Ezechiel 9:2,4,5).

Astfel, prin caracterul universal al războiul, Cel Atotputernic va scutura „lumea” întreagă, fiind distruse creaturile umane și spirituale rebele.

6). Rezolvă definitiv o controversă universală

Prin acest război se va justifica pentru totdeauna supremaţia Sa universală. Punerea la îndoială a cuvântului lui Dumnezeu din grădina Edenului, negarea acestuia, dilema ridicată în fața creaturilor spirituale cu privire la dreptul și justețea guvernării Atotputernicului prin rebeliunea arogantă a lui Satan, cât și sfidătoarea acuzație că nu există om ce să-l servească din iubire până la moarte pe Creator, sau provocarea lăudăroasă că este capabil să corupă închinarea oricărei creaturi, rostită de același Satan ― toate acestea au reprezentat și reprezintă o chestiune de controversă universală, o întrebare deschisă ce trebuie tranșată odată și pentru totdeauna. (Geneza 3:4,5; Iov 1:1-22; Iov 2:1-13; Isaia 14:13,14). Prin modul său înțelept și drept de a gestiona chestiunea de controversă universală și de a-i oferi un răspuns pe măsură, El va spulbera orice dilemă. Nu va rămâne fără răspuns nicio întrebare cu privire la legitimitatea puterii Creatorului, dreptatea guvernării Sale sau adevărul Cuvântului Său. Necesitatea supunerii față de El nu va mai fi dezbătută în șoaptă în nicio parte a Universului.

Astfel, războiul universal nu seamănă nicio sămânţă pentru un conflict viitor. El nu se va mai repeta niciodată. Nu va mai fi loc pentru nimic din ce a distrus și nimic de dovedit rebelilor contestatari. (Naum 1:9, Matei 24:21).

Rețineți că:

războaiele oamenilor, aflați sub influența spiritelor rele nevăzute, nu au fost niciodată o soluţie, ci ele devin o alternativă tot mai periculoasă, în această epocă atomică, la problemele stringente ale umanității. Aduceți-vă aminte că fostul președinte al SUA, Woodrow Wilson, făcea următoarea promisiunea măreață la încheierea Primului Război Mondial: „Vă promit că acesta va fi ultimul război, războiul care va pune capăt tuturor războaielor.” Cât de deșarte s-au dovedi aceste cuvinte când a izbucnit Cel de-al Doilea Război Mondial! Cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce privește acest război necesar. În realitate doar Armaghedonul este singurul război care va pune capăt tuturor războaielor. „El face să înceteze războaiele până la capătul pământului”. (Ps. 46:9). Cum? În această bătălia se vor confrunta în adevăratul sens și pe deplin forțele binelui și forțele răului, în final răutatea fiind eliminată. (Isaia 2:4).

Pentru toate caracteristicile antemenționate, cât și pentru altele, bătălia Armaghedonului este dreaptă. Ea se va dovedi o exprimare armonioasă a tuturor atributelor lui Iehova: puterea, dreptatea, înţelepciunea şi iubirea.

Tot ce este bun, tot ce este de dorit se va câștiga prin ea. Iehova, prin Cristos, curățind pământul și eliberându-l de sub influența spiritelor rele și a lui Satan, terenul va fi făcut pregătit pentru domnia milenară a lui Cristos, Lumea Nouă, cu toate binecuvântările Sale. Această lume va fi formată din „ceruri noi”, creaturi imperceptibile ochiului uman, și „un pământ nou în care va locui dreptatea” compus din creaturi vizibile (2Petru 3:13; Apocalipsa 21:1,4).

De aceea, nu priviți spre acest război ca spre o manifestare înfricoșătoare de distrugere, căci pentru iubitorii de adevăr și dreptate este o distrugere necesară, controlată și înțeleaptă. Ea este chiar „ziua” binecuvântată a justificării și a eliberării. Ei îl așteaptă cu încredere și liniște, căci atunci și acolo Cel Drept va fi împărți pedeapsa și răsplata. Va fi o demonstrație de netăgăduit că memoria sa infailibilă „îi cunoaște pe ai săi” și-i va cruța. (Naum 1:7). Doar poziția dvs. față de prezenta înștiințare a Dumnezeului avertismentului poate decide ce va însemna Armaghedonul pt dvs.: distrugere veșnică sau mult dorita intrare într-o nouă lume cu binecuvântări fără sfârșit!

Având cele de mai sus în minte, acceptarea faptului că „sfârşitul tuturor lucrurilor se apropie” nu ne face să simţim că nu mai avem pentru ce trăi. De ce nu? Deoarece Cartea inspirată ne descoperă că dacă aşteptăm sfârșitul acestei lumi vechi, înseamnă aşteptăm și ca o nouă lume să înceapă. Acesta nu este un optimism fals, fără temei, ci un optimism bazat de propriul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Cea mai așteptată promisiune divină este: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi” – Ap. 21:5, VDCC. (Isaia 66:1-24; 2Petru 3:1-18) Această promisiune cu privire la „reînnoirea tuturor lucrurilor“ se referă la un sistem de lucruri cu totul nou, nu la o creație materială nouă. (Matei 19:28, V.D.C. 1996)

„Cerurile noi” alcătuite din Isus Cristos împreună cu asociaţii lui din Împărăţia cerească, membrii Bisericii sau a „trupului său” glorificați, vor începe să reverse multe binecuvântări peste locuitorii pământului curăţit. (Mat. 19:28; Ap. 20:4; Ap. 3:21; 2Tim. 2:12). Așa a fost promis: „toate neamurile vor fi binecuvântate în tine”. (Gen. 12:3). „Pământul nou”, pe care Împărăţia îl va aduce în existenţă, va fi început cu supravieţuitorii Armaghedonului, care au o speranţă şi un destin pământesc.

Cu buni administratori ai locuinței terestre și prin puterea lui Iehova, natura va fi adusă într-un echilibru perfect și va fi făcută pace atât între oameni, cât şi între oameni şi animalele sălbatice. (Osea 2:18; Isaia 11:6-8; Isaia 65:25,16-18). Întregul pământ va redeveni un paradis. (Geneza 1:26-28; Luca 23:43; Is. 35:1).

Dacă în noul sistem de lucruri nimeni nu va mai fi flămând spiritual, Iehova va rezolva pentru totdeauna și problema lipsei de alimente, a sărăciei în general. (Habacuc 2:14; Is. 11:9; Is. 25:6; Ps. 72:16.) Va exista din belșug hrană sănătoasă și diversificată pentru toți. (Geneza 2:9)

Iubirea de aproapele, încoronată de iubirea omului pentru Dumnezeu, va aduce o stare lipsită de orice egoism, nesiguranță și conflict. (Matei 22:37-39; Tefania 3:9; Mica 4:3,4).

Mai mult decât atât, va avea loc vindecarea progresivă fizică, mintală şi psihică a oamenilor. (Isaia 33:24; Isaia 25:8; Isaia 35:5,6; Apocalipsa 21:1,4).

Pe scurt, în această lume nouă „nu se va face niciun rău și nicio stricăciune”. (Isaia 11:9, TLN).

Apoi se va mai întâmpla ceva uimitor şi anume: învierea celor adormiți. (Ioan 5:28,29; Daniel 12:13; Luca 20:37,38; Evrei 11:35).

Stăruind pe calea vieții veșnice, locuitorii lumii noi nu vor vedea venind bătrâneţea şi nu se vor coborî în mormânt. În final, când toate efectele morții adamice vor fi nimicite, se va putea spune: „Ultimul duşman nimicit va fi moartea.” (1Corinteni 15:26, BTF).

Nu-i așa că ne-am dori să fim printre acești locuitori fericiți ai Lumii Noi? Atunci trebuie să fim printre supraviețuitorii Armaghedonului și să nu fim distruși împreună cu acest sistem de lucruri. Chiar putem, dacă îndeplinim astăzi voința lui Iehova. „Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” — 1Ioan 2:17, NTR.

! Notă: citatele biblice sunt preluate din versiunile specificate punctual, respectiv: VDDC – „Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată”; NTR – „ Noua Traducere în limba Română”; BTF – „Traducerea Fidela”; BRC– „Regele Carol al II-lea”, TLN – „Traducerea Lumii Noi”, VBOR – „ Versiunea Bisericii Ortodoxe Române”; NTM – „Noul testament modern”; VBA – „Versiunea actualizată”.