O lume nouă - Doar un vis sau realitate?

Există motive de bucurie acum, mai mult decât oricând în decursul istoriei, în ciuda potopului de vaiete care năpădește pământul, deoarece o schimbare radicală trebuie să aibă loc în ce priveşte stările de lucruri care sunt pe faţa pământului. Este limpede că această schimbare va veni nu din partea puterilor responsabile pentru necazurile lumii, ci din partea altor puteri.

Apostolul Ioan, în raportul biblic din Apocalipsa 21:1-5, îl identifică pe autorul schimbării, şi anume: Dumnezeul cel Atotputernic, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute, care în mod exclusiv se numeşte Iehova. Da, Iehova Dumnezeu, imediat după rebeliunea petrecută în grădina Edenului, a lăsat o rază de speranţă neamului omenesc care a pornit pe un drum al suferinţei şi al morţii. Promisiunea profetică relatată în Geneza 3:15, potrivit căreia capul şarpelui va fi zdrobit din partea seminţei femeii lui Dumnezeu, este o garanţie pentru urmaşii păcătoşi ai lui Adam că, la un moment dat, vor fi eliberaţi de sub influenţa celui rău, autorul răului urmând să fie nimicit. (Romani 16:20, Evrei 2:14.)

Eliberarea celor care cred şi acceptă aceasta va avea loc din iubirea lui Dumnezeu şi prin Fiul Său iubit Isus Cristos, după cum declară Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Evident nu este vorba aici despre această lume rea – pe care o urăște Dumnezeu şi referitor la care Isus a zis: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta” – ci este vorba despre o lume nouă alcătuită din „ceruri noi şi un pământ nou ”, despre care relatează şi apostolul Petru în 2Petru 3:13: „dar noi, după făgăduinţa lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui neprihănirea”. Expresia „ceruri noi” se referă la guvernul teocratic pe care l-a stabilit Dumnezeu pentru realizarea scopurilor sale. Isus, Fiul iubit al lui Dumnezeu a fost numit să înceapă formarea acestui guvern teocratic. De aceea, o parte importantă a activităţii sale s-a concentrat pe adunarea primilor membrii ai „Împărăţiei cerurilor”, fiind vorba în primul rând de cei 12 apostoli, piatra de temelie fiind El Însuşi. Pentru ca această temelie să fie o temelie sigură, ea trebuia să fie încercată, motiv pentru care Isus a fost încercat până la extrem. Întrucât s-a dovedit a fi credincios lui Dumnezeu până la moarte, această „piatră lepădată de zidari” a ajuns să fie „pusă în capul unghiului clădirii”. – Isaia 28:16; Faptele Apostolilor 4:11. Este important de reţinut aici şi faptul că prin moartea sa s-a împlinit şi ceea ce era prevăzut în profeţia rostită în Eden cu privire la „zdrobirea călcâiului seminţei femeii lui Dumnezeu”, dar, mai mult decât atât, a asigurat jertfa de răscumpărare atât de necesară pentru mântuirea neamului omenesc păcătos. (Ioan 1:29; 1Ioan 2:1,2; Matei 20:28). După ce este înviat de Tatăl său Iehova cu trup spiritual, Isus Cristos primeşte puterea şi dreptul de a domni, de a zdrobi capul şarpelui şi de a restaura paradisul pierdut spre binecuvântarea tuturor familiilor pământului. (Matei 28:18)

„Isus s-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Pentru realizarea acestor lucruri Iehova Dumnezeu a hotărât ca Isus să nu fie singur, ci să-i pregătească o „mireasă” sau, cu alte cuvinte, Biserica alcătuită din pietrele vii, împreună formând Împărăţia. (1Petru 2:5-9, Matei 21:43, Romani 8:14-17, Apocalipsa 1:6; Apocalipsa 2:26,27).

Conform profeţiilor Bibliei, care nu pot detaliate în această temă, timpul pentru exercitarea puterii de domnie a lui Isus Cristos în mijlocul vrăjmaşilor săi a început în anul 1914, când Cristos, având dreptul de a „pune pe vrăjmaşi sub picioarele sale”, porneşte războiul din cer şi îl aruncă pe Diavol şi organizaţia sa spirituală pe pământ. (Psalm 110:1,2; Apocalipsa 12:5-10). Aşadar, „cerurile noi” – ca parte principală a unei lumi noi despre care vorbeşte Petru – au început să existe începând cu acel an deoarece principalul reprezentant al Împărăţiei sau al guvernului teocratic, adică Isus Cristos, şi-a început domnia, urmând să treacă la realizarea tuturor lucrurilor pentru care a fost instalat. Efectul primei acţiuni întreprise de Cristos ca Împărat instalat ne este indicat în Apocalipsa 12:12, şi anume, că Diavolul fiind aruncat pe pământ și ştiind că are puţină vreme este foarte mânios pe locuitorii pământului şi, drept urmare, „vaietele” de pe pământ se vor accentua.

Această perioadă de criză profundă a umanităţii începând cu declanşarea primului război mondial şi continuând cu înmulţirea catastrofelor naturale, a bolilor, a delicvenţei şi criminalităţii,  prezise de fapt de Isus în profeţia din Matei 24, arată că noi trăim în aşa numitul timp al sfârşitului, un timp care nu poate fi foarte lung deoarece tot Apocalipsa 12:12 arată faptul că Diavolul alungat din cer „ştie că are puţină vreme”.

Poate vă întrebaţi care este motivul pentru care Cristos nu l-a nimicit atunci pe Diavolul împreună cu aliaţii lui. Motivul principal pentru care Dumnezeu a permis şi permite încă acest timp este ca locuitorii pământului să fie înştiinţaţi de scopul lui Dumnezeu pentru eliberarea neamului omenesc prin intermediul Împărăţiei deja în activitate, cu condiţia să se împace cu Dumnezeu şi să caute ocrotire, nu în instituţii omeneşti, ci în noul sistem de salvare pregătit de Dumnezeu. Ca urmare a campaniei de vestire din ce în ce mai mare, din 1919 încoace un număr tot mai mare de oameni de bine au înţeles importanţa acestui mesaj vital şi au început să formeze o societate deosebită, şi anume Societatea Lumii Noi. Mulţi dintre ei, mai ales din 1935 încoace, au înţeles că nu există doar o singură perspectivă cerească limitată la 144.000 de membri, ci pentru popularea pământului există perspectiva vieţii veşnice pe pământ. Cu astfel de speranţe, ca viitori cetăţeni ai domeniului pământesc al Împărăţiei, ei au început să formeze „pământul nou” – adică partea pământească a Lumii Noi, care, conform multor ilustraţii profetice din vechime, va supravieţui sfârşitul acestui sistem de lucruri pentru a se extinde pe tot pământul literal în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Posibilitatea de a intra în Societatea Lumii Noi este încă deschisă pentru oricine vede împlinirea profeţiilor biblice şi alege să îl servească cu adevărat pe Iehova, apreciind eliberarea minunată din această lume sortită nimicirii, în noua lume a dreptăţii. Gândeşte-te, nu este mai înţelept să alegi calea vieţii  în loc să rămâi ignorant faţă de perspectivele minunate care sunt în faţa ta şi să aştepţi ziua când viața ta se poate întrerupe sau să vină peste tine ziua de mânie a lui Dumnezeu şi să nu ai parte de aprobare divină?

Este bine să medităm fiecare asupra acestor lucruri, mai ales că vedem apropierea zilei de mânie a lui Dumnezeu despre care ne relatează apostolul Ioan în Apocalipsa 16:14-16. Acesta va fi un război universal condus de Dumnezeu, prin funcţionarul său principal Isus Cristos, împotriva Diavolului, dar şi împotriva tuturor aliaţilor lui vizibili şi invizibili. Acesta va fi punctul culminant al necazului cel mare despre care a vorbit Isus şi va fi o catastrofă pentru cei neascultători de Dumnezeu, dar pentru iubitorii adevăraţi ai dreptăţii şi ai lui Dumnezeu acesta va fi un moment binecuvântat şi emoţionant deoarece le va deschide posibilitatea să păşească pe un pământ curăţit de Dumnezeu. Asemenea lui Noe şi familiei lui, care a supravieţuit potopul, cei care vor supravieţui Armaghedonul vor aduce pe lume copii sănătoşi, îndeplinind mandatul divin dat primului cuplu uman, mandat care a fost suspendat datorită păcatului săvârşit de acesta. (Geneza 1:28). Lucrul acesta se va întâmpla deoarece nimic nu indică faptul că Iehova Dumnezeu şi-a abandonat scopul său referitor la pământ, acela ca pământul să nu fie pustiu ci să fie populat cu o rasă umană perfectă care să aducă cinste şi laudă numelui Său.

Isus Cristos, împreună cu asociaţii lui din Împărăţia cerească, vor începe să reverse multe binecuvântări locuitorilor pământului curăţat, după cum a fost promis încă de pe vremea lui Avraam, și anume că „toate neamurile vor fi binecuvântate în tine” – Geneza 12:3. Restaurarea paradisului se va  realiza după cum a fost profeţit în Isaia 65:21,22; Mica 4:3. Natura va fi adusă într-un echilibru perfect, animalele vor fi domesticite şi supuse omului, aşa cum erau la crearea acestuia, şi astfel va fi pace atât între oameni cât şi oameni şi animale. (Isaia 11:1-9)

Este limpede că dacă toţi oamenii de pe pământ vor fi conduşi de Dumnezeu şi din iubire, lucruri care astăzi provoacă multe suferinţe – ca de exemplu: războaiele, conflictele etnice, religioase, sociale şi economice – nu vor mai exista atunci. Mai mult decât atât, va avea loc vindecarea fizică, mintală şi psihică a oamenilor în mod progresiv, deoarece unul din motivele pentru care Isus atunci când a fost pe pământ a realizat dese vindecări a fost tocmai acesta, de a arăta că aşa ceva este posibil şi ca să avem suficiente motive ca să credem că aceste lucruri se vor întâmpla pe o scară mult mai mare în Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. (Matei 9:35, Isaia 33:24)

Apoi se va mai întâmpla ceva uimitor, şi anume, se vor împlini cuvintele lui Isus din Ioan 5:28,29: „Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.” Astfel, învierea celor adormiţi va fi una din minunatele binecuvântări de care vor avea parte toţi aceia care au adormit cu speranţa că la timpul hotărât de Dumnezeu vor fi din nou readuşi la viaţă pe acest pământ restatornicit. (Daniel 12:13; Luca 20:37,38; Evrei 11:35). Când ultimele locuinţe ale morţilor vor fi eliberate în totalitate de cei aflaţi în ele, spre sfârşitul domniei milenare a lui Isus, atunci ele vor înceta a mai exista, așa cum limbajul simbolic din Apocalipsa ne arată, și anume că vor fi aruncate în iazul de foc. (Apocalipsa 20:13,14)

Iar atunci când toţi oamenii vor fi vindecaţi de toate efectele morţii adamice, ceea ce se va întâmpla tot la sfârşitul domniei milenare, se va împlini ceea ce scrie apostolul Pavel la 1Corinteni 15:26: „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea”.

Astfel, într-o stare de perfecţiune asemenea lui Adam înainte de a păcătui, toţi locuitorii pământului vor fi aduşi în faţa unui test final. Cu această ocazie, Diavolul şi demonii lui vor fi readuşi la viaţă pentru a pune la încercare integritatea fiecăruia în parte. Conform relatării din Apocalipsa 20, vor fi unii care se vor lăsa amăgiţi de Diavol; soarta acestora va fi asemănătoare cu a Diavolului, și anume: nimicirea veşnică simbolizată prin „iazul de foc”. (Apocalipsa 20:7-10,15)

Cei care vor rezista credincioși în această încercare finală vor primi dreptul la viaţă pierdut de Adam, şi astfel, vor continua să trăiască veşnic pe pământ ca și fii pământeşti ai organizaţiei universale a lui Dumnezeu.

Aşadar, prezentat pe scurt, acesta este scopul lui Dumnezeu referitor la ,,O Lume Nouă”, scop descoperit în Cuvântul Său şi înţeles doar de cei care au credinţa „fără de care este cu neputinţă să fim plăcuţi lui” – Evrei 11:6.

Iehova, Creatorul Lumii Noi, a lăsat suficiente dovezi pentru ca noi, cei care trăim în acest al XXI-lea secol, să credem că Lumea Nouă este deja o realitate, dacă ne referim la partea cerească a ei, iar atunci când şi pe pământ se va face voia Sa, va deveni realitate în adevăratul sens al cuvântului şi pe pământ.  (Isaia 55:11 ; Apocalipsa 21:5).

„Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” – Apocalipsa 1:3.