Răscumparare

 

Răscumpărare

Răscumpărare înseamnă: „a elibera din captivitate, sclavie, pedeapsă sau ceva asemănător, plătind un preţ; a cumpăra din robie; a elibera ca din păcat, pedeapsa lui, sau ceva asemănător; a fi răscumpărătorul cuiva” (Noul dicţionar internaţional al lui Webster). În Biblie cuvântul răscumpărare înseamnă ceea ce cumpără înapoi, dezleagă sau eliberează, furnizând eliberare de necaz, nenorocire şi calamitate, sau mai ales eliberare de păcatul moştenit şi de perspectivele morţii veşnice ca rezultat al păcatului. O învăţătură adevărată a Bibliei.

RĂSCUMPĂRARE

                  1 Una dintre doctrinele vitale învăţată peste tot în Biblie este cea a răscumpărării, pe care Dumnezeu a furnizat-o prin Isus Cristos, pentru oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu şi au credinţă în El. De exemplu, să luăm cuvintele lui Isus din Matei 20:28 (T.L.N.): „Fiul omului a venit nu să fie servit, ci să servească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora”. Isus a făcut şi alte declaraţii cu acelaşi sens; tot aşa au făcut şi apostolii Săi. Profeţii dinaintea timpului lui Isus au scris cu privire la această îngrijire a lui Dumnezeu foarte importantă şi iubitoare, ce are ca rezultat binecuvântarea pentru oameni, răscumpărarea. Acesta este unul dintre adevărurile de bază ale cuvântului lui Dumnezeu.

2 Acest cuvânt, răscumpărare, înseamnă ceva care izbăveşte sau eliberează, furnizând eliberare. În Biblie, cuvântul se foloseşte adesea pentru eliberarea din necaz, primejdie sau nenorocire. Un astfel de exemplu se găseşte la Isaia 43:3 (AS), unde citim: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, …Eu am dat Egiptul ca preţul tău de răscumpărare”. Dumnezeu a dat Egiptul, Etiopia şi Seba ca o răsplată sau un preţ de răscumpărare cuceritorului persan al Babilonului, pentru eliberarea poporului Său din Babilon (comparaţi Ezechiel 29:17-20; Estera 1:1-3). În acest din urmă caz, cuvântul răscumpărare nu este folosit pentru a arăta la răscumpărarea sau eliberarea din păcat sau din moartea datorată păcatului.

3 „Răscumpărarea în schimbul multora” menţionată de Isus la Mat. 20:28 (T.L.N.) desemnează de asemenea o eliberare sau o salvare. Psalmii 49:6,7 declară: „Ei se încred în avuţia lor şi se fălesc cu mulţimea bogăţiilor lor; nici unul dintre ei nu poate să-şi răscumpere fratele prin nici un fel de mijloace, nici să-i dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el”. Această scriptură este în armonie cu altele şi scoate în relief faptul că „răscumpărarea” este o izbăvire împlinită nu prin bogăţie sau abilitatea omului, ci printr-o îngrijire a lui Dumnezeu. Învăţătura Scripturală a răscumpărării este că Iehova Dumnezeu a trimis pe Fiul Său Isus Cristos pe pământ, furnizând prin El şi moartea Sa, un preţ de răscumpărare. În felul acesta, aceia dintre oameni care au credinţă în îngrijirea lui Dumnezeu pot veni în armonie cu El şi servindu-L cu credincioşie, pot primi darul vieţii, fiind eliberaţi de păcatul moştenit şi de moartea eternă, ca rezultat al păcatului. Drept consecinţă a acestui lucru, este scris la Romani 6:23 (T.L.N.): „Plata pe care o dă păcatul este moartea, dar darul pe care îl dă Dumnezeu, este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru”.

Mai mult…

4 Răscumpărarea este acţiunea pe care Dumnezeu o îndeplineşte în realizarea acestei eliberări a omenirii prin Cristos. Răscumpărarea însăşi este cea care serveşte ca preţ de răscumpărare, lucrul preţios prin care se face răscumpărarea sau eliberarea, anume „omul Isus Cristos”.

5 Nevoia omului după un preţ de răscumpărare este arătată prin faptul că toţi oamenii sunt născuţi imperfecţi şi păcătoşi, aşa cum a mărturisit chiar credinciosul David, care a declarat: „Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps. 51:5, AS). Dacă oamenii păcătoşi urmează să primească viaţă veşnică, atunci trebuie să vină eliberarea din această condamnare a păcatului şi a morţii şi aceasta va veni de la Creator, deoarece omul a fost şi este neputincios în această privinţă. De asemenea, aceasta este parte a scopului exprimat al lui Iehova că oamenii vor primi viaţă veşnică, aşa cum a declarat Isus Cristos la Ioan 17:3 (T.L.N.): „Aceasta înseamnă viaţă veşnică, ca ei să asimileze cunoştinţă despre Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi despre Acela pe care L-ai trimis Tu, Isus Cristos”. Pentru a se împlini acest scop de a da viaţă oamenilor, este necesar un preţ de răscumpărare.

6 Ceea ce este cumpărat cu preţul de răscumpărare este identificat în declaraţia lui Iehova Dumnezeu către perfectul Adam, referitor la ce urma să fie pierdut prin păcat şi neascultare: „vei muri negreşit” (Gen. 2:17). Ceea ce s-a pierdut a fost viaţa umană perfectă împreună cu drepturile şi perspectivele ei pământeşti. Ceea ce este răscumpărat sau redobândit este ceea ce a fost pierdut, anume viaţa umană perfectă împreună cu drepturile şi perspectivele ei pământeşti. Legea dreaptă a lui Dumnezeu din Deuteronom 19:21 era că ceea ce se pierdea trebuia să fie înlocuit cu acelaşi lucru; de aceea, trebuia sacrificată o viaţă umană perfectă pentru o viaţă umană perfectă pierdută. Cine putea furniza răscumpărarea necesară?

7 Furnizorul răscumpărării este Iehova Dumnezeu, Izvorul vieţii, Creatorul. Isus, singurul Său Fiu născut, a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut, …Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume” (Ioan 3:16,17, T.L.N.). Justiţia a fost îndeplinită prin moartea suferită de omenire, pedeapsa dreaptă a păcatului. Aşadar, răscumpărarea este o expresie a îndurării lui Dumnezeu, a bunătăţii Sale nemeritate faţă de omenire. Ce lucru preţios şi bun putea exista, pe care Dumnezeu i-a plăcut să-l folosească pentru răscumpărarea acelora care apreciază bunătatea Sa iubitoare?

8 Acesta a fost Fiul Său iubit. La 1Timotei 2:5,6 (T.L.N.), citim: „Un om, Isus Cristos, care S-a dat pe Sine ca răscumpărare corespunzătoare”. Referitor la naşterea Sa ca om, relatarea din Matei 1:22,23, ne spune: „Toate acestea s-au întâmplat de fapt, ca să se împlinească ceea ce spuse Iehova prin profetul Său, când a zis: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va da naştere unui fiu, şi îi vor pune numele Emanuel” (T.L.N.). Că Acesta avea să fie Răscumpărătorul sau Eliberatorul de păcat şi moarte, a spus îngerul lui Iehova, în versetul 21: „El va mântui pe poporul Său de păcatele lui”. Cu privire la El, apostolul Petru a explicat de asemenea în Fapte 4:12 (T.L.N.): „Nu există salvare în nimeni altul, căci nu există un alt nume sub cer, care să fi fost dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi”. Dintre toate creaturile credincioase ale lui Dumnezeu din cer, Lui i-a plăcut să folosească pe Cel mai drag, trimiţându-L pe pământ, pentru a deveni un om perfect, îndeplinind astfel, pe lângă alte lucruri, şi lucrarea de răscumpărare. Evrei 2:9 (T.L.N.), declară: „Noi Îl vedem pe Isus, care a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii, încoronat cu glorie şi onoare, deoarece a suferit moartea, pentru ca prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, să poată gusta moartea pentru fiecare om”. Cât de adevărat a fost strigătul bucuros al lui Ioan Botezătorul, atunci când L-a văzut pe Acesta apropiindu-se: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii!” – Ioan 1:29, T.L.N..

9 Viaţa umană perfectă pe care Isus a pus-o în moarte este acel lucru preţios ce îndeplineşte răscumpărarea pentru ceea ce păcatul lui Adam, al neascultării, a pierdut, pentru toţi urmaşii săi. Sângele lui Isus vărsat în moarte, viaţa Sa umană pe care a oferit-o de bună voie ca jertfă, aceasta înseamnă răscumpărarea. Ea a fost furnizată aici pe pământ la moartea lui Isus. Ea a fost prezentată în cer ca o jertfă de răscumpărare pentru păcat, de Cristos Cel înviat şi glorificat, căci El a fost înviat ca o creatură spirit, nemuritor, nemaifiind un fiu uman al lui Dumnezeu. Viaţa Sa umană perfectă, cu toate drepturile şi perspectivele ei, a fost pusă în moarte, dar nu pentru păcat şi ca pedeapsă. Ea n-a fost luată înapoi de Isus la învierea Sa, căci El a fost înviat ca o creatură spirit divină. După ce Tatăl ceresc a dat Fiului Său credincios răsplata vieţii nemuritoare în spirit, viaţa umană jertfită a rămas în vigoare, un lucru de valoare cu putere de cumpărare, deci cu putere de răscumpărare. Valoarea vieţii umane perfecte era acum disponibilă pentru a fi folosită în interesul oamenilor credincioşi ce aveau nevoie să fie răscumpăraţi. Aceste adevăruri minunate sunt făcute clare la Evrei 9:24-26 (T.L.N.), după cum urmează:

10 „Cristos a intrat nu într-un locaş sfânt făcut de mâini omeneşti, care este o copie a realităţii, ci a intrat chiar în cer, ca să apară acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Nici nu a intrat ca să Se ofere mereu, ca marele preot, care intră în locul sfânt în fiecare an, cu un sânge care nu este al său. Altminteri, ar fi trebuit să sufere de multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la sfârşitul acestor sisteme de lucruri, El s-a arătat o dată pentru totdeauna, pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa”.

11 Observăm că prin păcat, Adam a pierdut viaţa umană perfectă, a fost condamnat în mod drept la moarte şi în cele din urmă a murit, iar toţi descendenţii săi au moştenit păcatul şi moartea de la el. Dumnezeu L-a făcut pe Fiul Său iubit un om perfect, Isus a fost credincios, a mers în moarte, iar după aceea a fost înviat prin puterea lui Dumnezeu şi a fost înălţat la cer, prezentând acolo lui Dumnezeu meritul sau valoarea vieţii Sale umane perfecte. Dar cum lucrează aceasta în interesul oamenilor credincioşi? Cum răscumpără aceasta pe „mulţi”? Acestea sunt întrebări bune, ce merită un răspuns din Biblie.

12 Luca 3:38 îl numeşte pe Adam „fiul lui Dumnezeu”. Ca fiu uman al lui Dumnezeu, Adam a fost perfect, deoarece Iehova Dumnezeu l-a creat şi „lucrările Lui sunt desăvârşite” (Deut. 32:4). Adam n-a fost făcut să fie ascultător de Dumnezeu în mod automat, ca un robot. Nu, ci el putea alege să asculte de Făcătorul Său şi să se bucure de binecuvântările vieţii care îi fusese dată, sau putea să nu asculte, în mod voluntar şi să-şi piardă viaţa şi tot dreptul la ea. Astfel, chiar dacă el a fost perfect, credincioşia sa a fost supusă probei. Atunci când a păcătuit, Adam a încetat să mai fie fiul lui Dumnezeu, devenind un păcătos intenţionat. „Adam nu a fost înşelat” (1Tim. 2:14). Astfel, sentinţa morţii pentru păcatul ales cu voia a trecut asupra lui Adam, iar la timpul potrivit el a murit. Toţi copiii săi, atât noi cât, şi strămoşii noştri, am fost născuţi după păcatul său.

13 Descendenţii imperfecţi ai lui Adam au putut alege să servească pe Dumnezeu cât mai bine cu putinţă sau să-şi împietrească inimile împotriva bunătăţii Sale, în timpul puţinilor lor ani de viaţă. Iosua a zis izraeliţilor imperfecţi: „Alegeţi astăzi pe cine veţi servi; …în ceea ce mă priveşte, eu şi casa mea vom servi pe Iehova” (Ios. 24:15, AS). Dar chiar şi aceia care şi-au pus minţile şi inimile pentru închinarea adevăratului Dumnezeu au fost neputincioşi să câştige viaţă veşnică pentru ei, fără acţiunea lui Dumnezeu în interesul lor. Romani 5:12 arată de ce: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră” – T.L.N..

14 Ca om perfect, Isus s-a aflat într-o poziţie asemănătoare cu cea ocupată cândva de omul perfect Adam în grădina Edenului. În Evrei 5:8,9, este spus referitor la Isus: „Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; şi, după ce a fost făcut perfect, a devenit responsabil pentru salvarea veşnică a tuturor acelora care ascultă de El” (T.L.N.). Perfecţiunea, nu numai a organismului uman, ci şi a devotamentului faţă de Tatăl Său, a fost dovedită de Isus printr-o ascultare ireproşabilă,. Din pricina aceasta, El a fost înălţat şi a fost făcut Mare Preot, pentru a intra „chiar în cer”, unde a oferit valoarea jertfei Sale umane perfecte în interesul „tuturor acelora care Îl ascultă”. În contrast cu Adam, care a adus moartea asupra întregii omeniri, prin călcarea legii lui Dumnezeu, Isus, ca Marele Preot glorificat, prezentând în cer acest preţ de răscumpărare, se află în poziţia de a-i elibera pe cei credincioşi dintre descendenţii lui Adam de neputinţa moştenită, sub care toţi sunt născuţi. Prin răscumpărarea Sa El îi cumpără, îi răscumpără din păcat şi moarte, aplicând meritul jertfei Sale în interesul lor, ca ei să poată avea o stare dreaptă înaintea Tatălui, prin Fiul – 1Cor. 6:20, 1Cor. 7:23.

Cine este răscumpărat?

15 Omul Adam nu se află printre cei răscumpăraţi. De ce? Deoarece el a fost un păcătos cu voia, a fost condamnat la moarte în mod drept, a murit pentru că a meritat şi Dumnezeu nu-şi va revoca judecata Sa dreaptă şi nu-i va da viaţă lui Adam. El a avut viaţă perfectă şi a pierdut-o premeditat. Nu există nici o îngrijire în răscumpărarea lui Dumnezeu pentru Adam. Dar în contrast cu ceea ce a făcut Adam marii sale familii născute după el, Isus Cristos răscumpără cu un preţ de răscumpărare corespunzător pe oamenii care cred. El compensează condamnarea moştenită a acelor „mulţi” care cred din familia lui Adam, aplicând în interesul lor meritul acestui preţ de răscumpărare, iar aceştia sunt cei răscumpăraţi – Mat. 20:28.

16 Vor primi aceasta atât iudeii, cât şi neiudeii? Da, deoarece Romani 5:18 declară: „Tot aşa, printr-un singur act de îndreptăţire, rezultatul pentru oameni de orice fel este că sunt declaraţi drepţi pentru viaţă” (T.L.N.). Galateni 3:13 arată iudeilor că „prin cumpărare, Cristos ne-a eliberat din blestemul legii”; Romani 4:11 vorbeşte neamurilor care exercită credinţă ca „celor care au credinţă pe când sunt necircumcişi, pentru ca să le fie socotită dreptatea” (T.L.N.). Deci, calea de acţiune a unui individ hotărăşte dacă el va primi foloase, în cele din urmă, din jertfa de răscumpărare a lui Cristos, sau nu. Cei răi cu voia şi împietriţi faţă de îngrijirea lui Iehova, nu primesc obligatoriu meritul răscumpărării şi viaţa, ci aşa cum este declarat la Ioan 3:36 (T.L.N.): „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică; cel care nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”.

17 În felul acesta este arătată imparţialitatea lui Iehova, Marele Răscumpărător. Baza pentru învierea morţilor care se află în amintirea lui Dumnezeu şi obţinerea vieţii în final, este aceeaşi îngrijire de răscumpărare. Isus a dat „răscumpărarea corespunzătoare pentru toţi”, toţi cei care intră în legământ cu Dumnezeu prin Isus ca mijlocitor. „Căci există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, un om, Isus Cristos, care S-a dat pe Sine ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi” – 1Tim. 2:5,6, T.L.N..

18 Răscumpărarea pune, asupra acelora care vor să beneficieze de aceasta, o obligaţie şi un privilegiu minunat. „Ghimpele care produce moartea este păcatul” (1Cor. 15:56, T.L.N.). De aceea, pentru ca oamenii să fie salvaţi de moartea datorată păcatului, ei trebuie să se informeze despre mila lui Dumnezeu prin Isus Cristos, apoi să aibă credinţă în îngrijirea pe care El a făcut-o. Această credinţă înseamnă a avea încredere deplină într-o asemenea îngrijire, a da tot meritul lui Dumnezeu pentru aceasta şi a demonstra această convingere consacrându-se lui Dumnezeu şi informând şi pe alţii despre răscumpărare. O asemenea cale de acţiune urmată de acei oameni de bine, îi identifică pe ei ca fiind acei „mulţi” pentru care a murit Cristos, inclusiv „mulţimea mare” descrisă în Apocalipsa 7:14, care spune despre ei: „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare, şi ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului” – T.L.N..

19 Credinţa se bazează pe dovezi solide. Cuvântul Dumnezeului Celui Prea Înalt este baza demnă de încredere pentru credinţă. Cuvântul Său face clară îngrijirea de răscumpărare şi astfel face posibilă credinţa în preţul de răscumpărare furnizat de Isus. Acei oameni de bine din zilele noastre care profită de această îngrijire şi care rămân statornici în această credinţă, Îl vor găsi pe Isus Cristos ca „Părintele veşniciilor” (Isa. 9:6). Viaţa lor veşnică pe pământ sub Împărăţia lui Dumnezeu, va fi spre lauda singurului Dumnezeu Adevărat, Iehova, al cărui scop prin Isus Cristos este declarat de acest Fiu iubit, la Marcu 10:45 (T.L.N.): „Căci chiar Fiul omului a venit nu pentru a fi servit, ci să servească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare în schimbul multora”.

Răscumpărarea eliberează de necaz şi nenorocire

             Exod 6:6: „Spune copiilor lui Israel: Eu sunt Iehova, şi Eu vă voi izbăvi de poverile Egiptenilor, şi vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi răscumpăra cu braţ întins şi cu mari judecăţi”.

Psalmi 107:2,3: „Cei răscumpăraţi de Iehova să zică aşa, pe care i-a răscumpărat din mâna vrăjmaşului, şi i-a strâns din toate ţările, de la est şi de la vest, şi de la nord şi de la sud”.

Ieremia 31:10-12: „Cel ce a împrăştiat pe Israel îl va aduna, şi-l va păzi, cum îşi păzeşte un păstor turma. Căci Iehova l-a răscumpărat pe Iacov, şi l-a izbăvit din mâna celui care era mai puternic decât el”.

Omul are nevoie de răscumpărare din păcatul moştenit şi moarte

Psalmi 51:5: „Iată, am fost născut în nelegiuire; şi în păcat m-a conceput mama mea”.

Romani 5:12: „De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume şi moartea prin păcat, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor pentru că toţi păcătuiseră”.

Psalmi 49:6,7: „Cei ce se încred în bogăţia lor, şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor; niciunul din ei nu poate cu niciun chip să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu răscumpărare pentru el”.

Dumnezeu face îngrijiri potrivit scopului Său exprimat

Ioan 3:16,17: „Dumnezeu…a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine exercită credinţă în El să nu fie distrus ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume”.

1Ioan 4:9,14: „Prin aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu în cazul nostru, fiindcă Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu în lume ca noi să avem viaţă prin El. Mai mult, noi înşine am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul Său ca Salvator al lumii”.

Ioan 17:3: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Cel ce l-ai trimis Tu, pe Isus Cristos”.

Preţul exact este necesar pentru drepturile umane la viaţă pierdute

Exod 21:23,24: „Atunci să dai viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior”.

Ezechiel 34:16: „Voi căuta pe cea care a fost pierdută şi voi aduce înapoi pe cea rătăcită”.

Luca 19:10: „Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut”.

Romani 5:19: „Căci după cum prin neascultarea unui singur om mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea unei singure persoane mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi”.

1Timotei 2:5,6: „Căci există un singur Dumnezeu, şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Isus Cristos, care s-a dat ca o răscumpărare corespunzătoare pentru toţi”.

Viaţa umană perfectă a lui Isus Cristos îndeplineşte toate cerinţele

Matei 1:20,21: „Marie…vei da naştere unui fiu, şi-i vei pune numele „Isus”, căci El va salva pe poporul Lui de păcatele lor”.

Fapte 4:12: „Mai mult, nu există salvare în nimeni altul, căci nu este alt nume sub cer care a fost dat oamenilor prin care să fim salvaţi”.

Filipeni 2:7,8: „Nu, ci El s-a dezbrăcat pe Sine şi a luat forma unui rob şi a venit în asemănarea oamenilor. Mai mult decât atât, când s-a găsit la înfăţişare ca om, s-a smerit şi a devenit ascultător până la moarte, da, moarte, pe un stâlp de tortură”.

1Petru 1:18,19: „Căci ştiţi că nu cu lucruri care putrezesc, cu argint şi aur, ca răscumpărare aţi fost eliberaţi de forma voastră de purtare deşartă primită prin tradiţie de la strămoşii voştri. Ci cu sângele preţios, ca cel al unui miel fără cusur şi fără pată, al lui Cristos”.

Isaia 53:12: „De aceea Îi voi da o parte cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici; pentru că şi-a vărsat sufletul până la moarte, şi a fost numărat cu cei păcătoşi; totuşi El a purtat păcatele multora, şi s-a rugat pentru păcătoşi”.

Apocalipsa 5:9: „Ai fost junghiat şi cu sângele Tău ai cumpărat persoane pentru Dumnezeu din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice naţiune”.

Evrei 9:22,24-26: „Da, aproape toate lucrurile sunt curăţite cu sânge după Lege, şi dacă nu se varsă sânge nu are loc nicio iertare. Căci Cristos a intrat, nu într-un loc sfânt făcut de mâini omeneşti care este o copie a realităţii, ci chiar în cer, acum ca să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Şi nici ca să se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca marele preot care intră în locul sfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui. Altfel, ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, El s-a arătat o dată pentru totdeauna la sfârşitul sistemului de lucruri, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Sa”.

Efeseni 1:7: „Prin El avem eliberarea prin răscumpărarea cu sângele Aceluia, da, iertarea păcatelor noastre, după bogăţiile bunătăţii Sale nemeritate”.

Este disponibilă pentru toate speciile (familie, clasă etc.) de oameni ai credinţei

Romani 5:18: „Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală rezultatul pentru oamenii de toate felurile a fost condamnarea, tot aşa printr-un singur act de îndreptăţire rezultatul pentru oamenii de toate felurile este o declarare a lor ca neprihăniţi pentru viaţă”.

Ioan 3:36: „Cel ce exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică; cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”.

Restabileşte omul în favoarea lui Dumnezeu şi aduce viaţă veşnică

Romani 3:23-25: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu şi este ca un dar gratuit că ei sunt socotiţi neprihăniţi prin bunătatea Lui nemeritată prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus. Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte ca o jertfă de ispăşire prin credinţa în sângele Lui. Aceasta a fost ca să-Şi arate neprihănirea Lui pentru că iertase păcatele care s-au făcut în trecut în timp ce Dumnezeu îşi arăta îndelunga răbdare”.

Romani 5:8,10: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Căci dacă, atunci când eram păcătoşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum că am fost împăcaţi, vom fi salvaţi prin viaţa Lui”.

Romani 6:23: „Căci plata păcatului este moartea, dar darul pe care Dumnezeu îl dă este viaţa veşnică prin Cristos Isus Domnul nostru”.

Coloseni 1:19,20: „Dumnezeu a văzut un lucru bun ca toată plinătatea să locuiască în El şi prin El să împace cu Sine toate lucrurile, făcând pace prin sângele pe care El l-a vărsat pe stâlpul de tortură”.

Evrei 10:19-22: „De aceea, fraţilor, fiindcă avem îndrăzneală la intrarea în Locul sfânt prin sângele lui Isus, pe care a inaugurat-o El pentru noi ca o cale nouă şi vie prin perdea, adică, carnea Sa,…să ne apropiem cu inimi sincere, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de o conştiinţă rea şi cu trupurile spălate cu apă curată”.

Cei care nu sunt răscumpăraţi vor fi morţi veşnic, nimiciţi

Matei 25:45,46: „Adevărat vă spun, că în măsura în care nu aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti fraţi neînsemnaţi ai Mei, Mie nu mi le-aţi făcut. Şi aceştia vor pleca în nimicire veşnică, dar cei neprihăniţi în viaţă veşnică”.

Proverbe 10:7: „Amintirea celui neprihănit este binecuvântată; dar numele celor răi va putrezi”.

Ieremia 51:57: „Ei vor adormi somnul veşnic, şi nu se vor trezi, zice Împăratul, al cărui nume este Iehova oştirilor”.