Pustiirea Pământului

 

UN PĂMÂNT PUSTIIT PENTRU O MIE DE ANI?

„Şi veniţi să ne întrebăm, zice Domnul.” „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun!” – Isaia 1:18, BB1975; 1 Tesaloniceni 5:21, NTR. În căutarea lor după adevăr, creştinii vor face bine să ţină seama întotdeauna de aceste sfaturi scripturale. (Faptele 17:11).Potrivit convingerilor unora, „prezenta viaţă este dată omului ca probă. Moartea o încheie.” O „judecată cercetătoare”, care determină soarta fiecărui individ, are loc înainte de întoarcerea lui Cristos; iar la  întoarcere, cei drepţi vor fi răsplătiţi cu fericire cerească, cei păcătoşi vor fi pedepsiţi cu nimicire şi întreg pământul va fi pustiit de un mare cutremur.

Mai mult, se crede că acest pământ pustiit va fi abisul în care Satan şi demonii lui vor fi aruncaţi, ei fiind astfel legaţi de un „lanţ al circumstanţelor”. La sfârşitul celor o mie de ani, sfinţii vor reveni pe pământ şi cei răi vor fi înviaţi din morţi. Apoi, cei răi, sub conducerea lui Satan şi a demonilor lui, se vor ridica împotriva sfinţilor, şi „atunci când lovitura finală urmează să fie dată de către armata atacatoare, iată, coboară foc de la Dumnezeu din cer şi îi nimiceşte.” Astfel învaţă adventiştii.

ARUNCAREA ÎN ABIS ŞI LEGAREA LUI SATAN

Abisul în care Satan şi demonii lui vor fi aruncaţi este un pământ pustiit? Cei care învaţă astfel utilizează ca dovadă faptul că termenul ebraic redat prin cuvântul „adânc” de la Geneza 1:2 poate fi tradus şi ca „abis”. „Şi pământul era fără formă şi gol; şi pe suprafaţa adâncului [abisului] era întuneric.” Dar simplul fapt că termenul ebraic de la Geneza 1:2 redat prin cuvântul „adânc” poate fi tradus şi prin cuvântul „abis”, nu poate fi folosit ca dovadă a faptului că abisul menţionat la Apocalipsa 20:1-3, în care Satan este aruncat, reprezintă pământul. De ce nu? Deoarece nu există nicio dovadă că pământul şi adâncul de la Geneza 1:2 se referă la unul şi acelaşi lucru.

În vremea noastră, oceanul este descris prin termenul de adânc. Anticii îl menţionează ca fiind un abis, deoarece a fost un mare adânc a cărui adâncime era de nepătruns sau fără fund pentru ei. Adâncul menţionat la Geneza 1:2, fără îndoială, este o mare întindere de apă suspendată care acoperea globul ca o boltă şi care era despărţit de apele de pe pământ pentru formarea atmosferei sau a „bolţii” cerurilor. (Vezi Geneza 1:6, 7, 20, trad. eng. Moffat). De asemenea, reţineţi că atunci când Cristos a fost pe pământ, anumiţi demoni l-au implorat să nu-i trimită „în adânc”, sau în abis. Din moment ce aceştia erau deja pe pământ, cu siguranţă acesta nu putea fi abisul la care ei s-au referit. – Luca 8:31.

Atunci care este abisul în care Satan şi demonii lui vor fi aruncaţi? Starea morţii, fel cum s-a spus despre Isus la moartea sa că a coborât în abis. (Romani 10:7) Desigur, nu ar fi nevoie ca un înger din cer să vină cu un lanţ ca să-l lege şi să îl arunce în abis pe Satan, dacă acest lucru s-ar produce printr-un lanţ al circumstanţelor. (Apocalipsa 20:1) În mod clar ideea nu este că oamenii vor fi îndepărtaţi, ci Diavolul.

UN PĂMÂNT PUSTIIT PENTRU O MIE DE ANI?

Există vreo dovadă Scripturală pentru afirmaţia că pământul va fi pustiit pentru o mie de ani? Adevărat, Apocalipsa 16:18, 19 vorbeşte de un mare cutremur, dar trebuie neapărat să concluzionăm că acesta este unul literal, cu atât de multe expresii simbolice evidente în alte părţi ale acestei profeţii? De asemenea, observaţi că după cutremur  a căzut o mare grindină (nu una adevărată), iar oamenii l-au hulit pe Dumnezeu din pricina acestei grindini; aceasta arătând că acel cutremur nu a distrus toate creaturile umane nelegiuite.

Încercând să găsească sprijin mai departe, susţinătorii învăţăturii pământului pustiit citează profeţiile găsite la Isaia 24:1-6 şi Ieremia 4:23-28, profeţii care vorbesc despre cum Iehova va pustii pământul, transformându-l într-o întindere pustie, fără oameni. Cu toate acestea, un studiu atent al acestor profeţii arată că au avut o împlinire literală în pustiirea ţării lui Iuda din anul 607 î.C. până în anul 537 î.C., pustiire care este tema întregii cărţi a lui Ieremia. Vorbind despre restaurarea de atunci este scris: „Așa vorbește DOMNUL «În locul acesta, despre care ziceţi că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, […] se vor auzi din nou strigăte de bucurie şi strigăte de veselie” – Ieremia 33:10-14, NTR.

Că aceste profeţii nu învaţă o pustiire completă de creaturi umane a întregului pământ este evident din context. Observaţi Isaia 24:6, NTR: „De aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina; de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului, doar câţiva fiind cruţaţi.” Şi Isaia 24:12-14, AS, spune că în oraşul care a rămas pustiit vor exista ciorchini rămaşi după culesul viei şi că „ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.” Şi la Ieremia 4:27, VBA, ni se spune: „Acestea zice Domnul: „Pustie fi-va’ntreaga ţară, dar nu voi merge pân’ la capăt.” Versetul 29 al aceluiaşi capitol arată că oamenii vor fugi în hăţişuri şi vor urca pe stânci. Întregul pământ nu a fost pustiit în împlinirea la scară mică din anul 607 î.C. până în anul 537 î.C. şi nu va fi pustiit nici atunci când aceste scripturi vor avea împlinirea mai mare, la Armaghedon.

De ce să pustiască pământul pentru o mie de ani? Ce scop ar servi? Deoarece pământul nu a fost creat în zadar, nu ar însemna că a fost creat în zadar, cel puţin în ce priveşte mia de ani, dacă ar fi pustiit pentru atât de mult timp? (Isaia 45:18). A afirma că sfinţii vor judeca oamenii nelegiuiţi, iar îngerii vor determina gradul de vinovăţie şi pedeapsa lor, şi că acest lucru va dura o mie de ani, pur şi simplu arată punctele slabe ale poziţiei adoptate. Toţi cei nelegiuiţi vor fi fost judecaţi vinovaţi într-o măsură ce merită să fie nimiciţi; o judecată petrecută şi executată înainte ca sfinţii să înceapă domnia de o mie de ani cu Cristos. Întrucât adventiştii sunt de acord că moartea, şi nu purgatoriul sau chinul veşnic, este răsplata celor nelegiuiţi, cum poate fi aceasta după grade? Moartea înseamnă moarte. Gradul de vinovăţie al celor nimiciţi ar fi neimportant.

Dumnezeu a stabilit o zi pentru ca Isus Cristos să judece lumea, iar sfinţii vor fi judecători asociaţi. Această zi a judecăţii va fi lungă de o mie de ani, şi regula este aceea că atunci când „când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.” (Isaia 26:9, VDCC, Faptele 17:31, 1 Corinteni 6:1-4; 2 Petru 3:8) Dacă pământul va fi pustiu, cine va învăţa dreptatea? Mai mult, Scripturile arată că toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin sămânţa lui Avraam, care sămânţă este alcătuită atât din Cristos cât şi din membrele corpului Lui, sfinţii. Dacă această sămânţă va fi luată la cer şi apoi se va întoarce după o mie de ani să se bucure de binecuvântările pământului, care sunt toate familiile de pe pământ pe care sămânţa urmează să le binecuvânteze? – Geneza 22:17, 18; Galateni 3:16, 29.

Şi Apocalipsa 20:5, 6 arată că sfinţii vor fi regi şi preoţi pentru o mie de ani. Acest lucru este arătat și la Apocalipsa 5:10: „ei vor domni ca regi peste pământ“. (TLN). Peste cine vor domni ca regi în cei o mie de ani, dacă pământul urmează să fie pustiit la acea vreme? Şi cui le pot sluji ca preoţi, dacă nu există oameni pe pământ la acea vreme, care să necesite serviciile preoţilor?

De asemenea, observaţi că Biblia nu specifică faptul că cei care se alătură Diavolului în efortul său final sunt dezlegaţi sau înviaţi din morţi odată cu el. Mai degrabă arată, în mod clar, că atunci când este dezlegat el va ieşi să îi inducă în eroare pe cei de pe pământ, indicând faptul că vor exista oameni pe pământ înainte ca el să fie dezlegat şi care nu vor fi induşi în eroare. – Apocalipsa 20:7-10.

RĂDĂCINA DIFICULTĂŢII

În mod evident, dificultatea provine din neaprecierea faptului că la întoarcerea lui Cristos, în afară de acei creştini care vor primi o recompensă cerească, şi acei nelegiuiţi care vor fi nimiciţi, va mai exista o altă clasă de creaturi pe pământ. Scripturile sunt pline de dovezi care arată că două clase separate şi distincte vor primi salvare, una la viaţa cerească, şi cealaltă la viaţă pământească. Într-adevăr, Isus a promis o recompensă cerească unor urmaşi ai săi: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de bine să vă dea Regatul!” (Luca 12:32, CV2013; a se vedea, de asemenea, Ioan 14:1-3; 1 Corinteni 15:35-54; 2 Petru 1:4). Cu toate acestea, el a vorbit şi despre „alte oi … care nu sunt din staulul acesta”, şi a arătat foarte clar că cei asemenea oilor nu vor primi răsplata cerească. „Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el.” Dar, în mod sigur, Dumnezeu nu ar da greş să recompenseze un astfel de slujitor credincios precum este Ioan Botezătorul. Cum va fi el răsplătit? Printr-o înviere la viaţă pe pământ. – Ps. 115:16; Mat. 11:11; Ioan 10:16.

Isus a asemănat sfârşitul acestei lumi cu vremea Potopului. (Mat. 24:37-39) Potopul a curăţat pământul, aşa cum Armaghedonul o va face în viitorul apropiat. Relativ puţini drepţi au fost cruţaţi atunci şi relativ puţini drepţi vor fi, de asemenea, cruţaţi acum, cei care caută smerenia şi dreptatea. Supravieţuitorilor potopului, Dumnezeu le-a dat mandatul de a se înmulţi, dat la origine lui Adam şi Evei, şi El îl va reînnoi. Dar întrucât Satan a corupt repede rasa umană după potop, el va fi legat după Armaghedon, astfel încât să nu mai poată face acest lucru atunci. – Geneza 1:28, 9:1, 10:8, 11:1-9, Ţefania 2:1-3.

O altă dificultate în învăţarea ideii pământului pustiit este incapacitatea de a aprecia marea diferenţă dintre spirit şi creaturile umane. Scripturile ne asigură că făptura cerească este mult superioară şi nu poate fi văzută de către o creatură umană. De fapt, omul nu are nicio idee despre cum arată o creatură spirituală. (Faptele 26:13, 14; Ex. 33:20, 1 Cor. 15:40-54). Cristos însuşi s-a dezbrăcat de glorie cerească şi a devenit o creatură umană. El s-a rugat ca Dumnezeu să-l glorifice cu gloria pe care a avut-o alături de Tatăl său înainte de a exista lumea. Pavel ne asigură că Dumnezeu l-a înălţat în mod onorabil, chiar cu mult mai presus decât fusese înainte. Ni-l putem imagina acum pe Cristos în formă umană? Iar dacă urmaşii lui vor fi ca el, nu vor fi, de asemenea, creaturi spirituale glorioase? Şi dacă acesta este cazul, ne putem imagina că după o mie de ani de existenţă ca şi creaturi spirituale glorioase, pe tărâmul ceresc, vor fi retrogradaţi sau umiliţi la simplele condiţii şi corpuri umane şi să fie mulţumiţi să petreacă o eternitate astfel? – Romani 2:7; Ioan 17:5; Filipeni 2:5-11; Evrei 1 şi 2.

Cineva poatre întreba: Dacă cei 1.000 de ani urmează să fie folosiţi pentru a judeca pe cei vii şi pe cei morţi, de ce Apocalipsa 20:5 declară că „ceilalţi morţi n-au trăit din nou până nu s-au sfârşit cei o mie de ani?” Mai întâi de toate reţineţi că toate traducerile moderne omit cuvântul „din nou”. A se vedea astfel de traduceri în limba de circulație de circulație internațională, precum: Moffatt, Goodspeed, American Standard Version, Weymouth, New Worl Translation, etc. De asemenea, reţineţi că dovadă prezentată nu declară faptul că ceilalţi morţi nu au fost înviaţi până nu s-au sfârşit cei o mie de ani, ca şi când ar exista o mie de ani între prima înviere şi învierea omenirii în general. Declară pur şi simplu că aceştia nu au „trăit” până când nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Citiți o astfel de dovadă din versiuni precum Versiunea Biblia Romano-Catolică, Noul Testament – Cuvântul viu (2013) sau Sfânta Scriptură – Traducerea Lumii Noi și veți reține ideea: „Ceilalţi dintre morţi nu au revenit la viaţă până când s-au împlinit cei o mie de ani.”

Scopul domniei de o mie de ani a lui Cristos este de a aduce viaţă omenirii. Cu toate acestea, chiar dacă au fost înviaţi din morţi la o viață pământească, ei nu vor fi cu adevărat sau pe deplin „vii” în ochii lui Dumnezeu, ca având dreptul la viaţă, până când nu dovedesc că sunt demni de viaţă veşnică, rezistând încercării finale a integrităţii, adusă asupra lor prin dezlegarea Diavolului şi a demonilor lui. Această înțelegere este în acord cu modalitatea în care Scriptura se referă în mod repetat la păcătoşi ca fiind morţi, deşi în realitate nu sunt morţi. „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.” „Şi pe voi v-a însufleţit, care eraţi morţi în greşeli şi în păcate.” – Matei 8:22; Efeseni 2:1. 

SPERANŢĂ PENTRU CEI MORŢI

Dacă, aşa cum se pretinde, ‘viaţa prezentă este dată omului ca probă, iar moartea o încheie,’ care va fi soarta tuturor păgânilor care nu au trăit niciodată în timpul unei perioade de judecată şi nu au avut niciodată ocazia de a auzi de Dumnezeu, Cristos şi cele Zece Porunci? Dacă este dovedit faptul că toţi aceştia vor fi salvaţi din cauza ignoranţei, de ce să nu rămână toată omenirea în ignoranţă şi apoi să fie salvată? Dar toate aceste dificultăţi dispar atunci când noi înţelegem îngrijirile domniei de 1.000 de ani a lui Cristos pentru cei care în trecut nu au trăit într-o perioadă specială de judecată divină.

Pe scurt: potrivit Scripturilor, Isus Cristos va nimici pe toţi cei răi, văzuţi şi nevăzuţi, în bătălia de la Armaghedon, despre care profeţia Biblică arată că nu este departe, şi la care vreme Satan şi demonii lui vor fi legaţi în abisul stării morţii sau a inconştienţei, pentru o mie de ani. Celor care vor supravieţui acelei bătălii li se va da privilegiul de a creşte, a se înmulţi, a umple pământul şi de a-l stăpâni. În acest timp, sfinţii vor domni alături de Cristos în glorie cerească, participând la judecarea lumii în dreptate şi la binecuvântarea tuturor familiilor de pe pământ. În acest timp, cei nedrepţi din memoria lui Dumnezeu, din mormintele de amintire (dar nu şi cei răi cu voia, ale căror nume vor putrezi), vor fi înviaţi. Cei care nu au fost în prealabil implicaţi în judecăţile nefavorabile ale lui Iehova, vor avea atunci posibilitatea de a învăţa dreptatea. – Ioan 5:28, 29, TLN; Proverbe 10:7.

Până la sfârşitul celor o mie de ani, toţi cei din morminte vor ieşi afară, iar pământul va fi complet supus, readus la o stare paradisiacă. (1 Corinteni 15:24-28). Apoi, Satan şi demonii săi vor fi dezlegaţi pentru puţin timp pentru a-i încerca pe toţi cei de pe pământ. Cei care vor da greş în această încercare vor fi nimiciţi împreună cu Diavolul şi demonii lui. Apoi, în adevăratul sens al cuvântului, fiind aduşi la perfecţiune şi având drept la viaţă, toţi supravieţuitorii vor trăi. Atunci nu va mai exista moarte datorită moştenirii păcatului lui Adam, nici întristare, nici plâns, nici durere, pentru că toate lucrurile de odinioară vor fi trecut. (Apocalipsa 21:4) Astfel, în loc ca pământul să fie pustiit pentru o mie de ani, acesta va fi plin de oportunităţi, activităţi şi binecuvântări.