Succesiunea unor imperii mondiale

Pentru început, Nebucadneţar, împăratul Babilonlui, a avut un vis pe care la trezire nu putea să şi-l reamintească; frica pe care o simţise în visul uitat încă îl stăpânea și astfel a poruncit ca vrăjitorii şi cititorii în stele să îi reamintească visul şi să-l desluşească. Niciunul dintre aceştia nu a fost capabil să reamintească visul uitat și să-l interpreteze. În schimb s-a găsit un prizonier, purtând numele de Daniel, şi câţiva tovarăşi de-ai lui care, aflându-se şi ei sub ameninţarea cu executarea din ordinul lui Nebucadneţar, s-au rugat Suveranului universului, Iehova, iar Acesta le-a descoperit atât visul cât şi însemnătatea lui. (Daniel 2:1-30). Ceea ce a văzut Nebucadneţar în vis a fost un chip (o statuie) mare, compus din diferite elemente, care în cele din urmă ajunge să fie strivit în totalitate de o piatră desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini. La Daniel 2:31-35 este relatat visul uitat al împăratului, descoperit de Iehova prin intermediul servului său Daniel: „Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut o statuie mare. Statuia acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea ei era înspăimântătoare. Capul acestei statui era din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele îi erau din bronz. Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul au fost sfărâmate împreună şi au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul şi nici o urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.” (NTR).

Prin acest vis Iehova îl înştiinţează în primul rând pe Nebucadneţar, instrumentul folosit pentru pedepsirea naţiunii lui Israel în anul 607 îdC, că domnia lui şi a dinastiei lui nu va fi fără sfârşit, ci va ajunge în mâinile altei puteri. Aşadar, Daniel îi explică lui Nebucadneţar că primul element al chipului, înfățișat prin capul de aur, reprezintă chiar pe el şi dinastia lui, care au condus imperiul Babilonului fără interferenţa lui Iehova din anul 607 î.Cr. până în anul 539 î.Cr. (Daniel 2:37,38).

Este interesant de remarcat faptul că, pentru a dezvălui mai multe detalii despre domniile aceloraşi imperii, Iehova i-a inspirat tot lui Daniel, puţin mai târziu, un vis despre 4 mari fiare ieşite din mare. (Daniel 7:1-3). Prima fiară ce semăna cu un leu indica Babilonul devorator condus de dinastia lui Nebucadneţar între anii 607 – 539 î.Cr. (Ieremia 4:5-7). Surprinzând și alte caracteristici decât profeția chipului cel mare, această profeție descoperă trasătura domniei Babilonului de a fi rapidă în a face cuceriri, aspect ilustrat prin aripile de vultur ale leului, dar şi slăbirea ei ulterioară profețită prin primirea unei inimi de om. (Daniel 7:4).

Revenind la profeţia chipului cel mare, aceasta dezvăluie că, după domnia lui Nebucadneţar şi a dinastiei lui, o altă putere va domina lumea, iar acest lucru este făcut de cunoscut chiar lui Nebucadneţar prin expresia „după tine”. (Daniel 2:39). Această „împărăţie” simbolizată de „pieptul şi braţele de argint” ale chipului a prefigurat dominaţia imperiului Medo-Persan din anul 539 î.Cr şi până la căderea provocată în anul 331 î.Cr. de către armata condusă de Alexandru cel Mare. Profeţia arată despre această împărăţie că este mai „neînsemnată” decât cea a Babilonului, acest lucru indicând pur și simplu faptul că Medo-Persia nu avea calitatea deosebită pe care a avut-o Babilonul, şi anume aceea de cuceritor al Împărăţiei tipice a lui Iehova. În visul lui Daniel imperiul Medo-Persan este ilustrat de un urs care are trei coaste între dinţi, adică îşi extinde cuceririle în 3 direcţii, şi stă să mănânce multă carne, adică să devoreze Babilonul. (Daniel 7:5). Într-o altă vedenie, acelaşi imperiu Medo-Persan este simbolizat printr-un berbece cu două coarne, coarnele făcând referire la dualitatea compusă din mezi şi perşi. Ba chiar mai mult, această profeţie, menţionând faptul că cel de al doilea corn devine mai înalt decât primul, prevede că împăratul persan devine mai important decât cel med. (Daniel 8:3,20; Daniel 5:28; Estera 1:13,14).

Apoi profeţia din Daniel capitolul doi prezintă ridicarea celei de-a treia împărății, simbolizată prin „pântecele şi coapsele de aramă” ale chipului, împărăția care „va stăpâni peste tot pământul”. Această împărăţie nu este alta decât dominaţia Imperiului Grec din anul 331 î.Cr. şi până în anul 30 î.Cr, o dominaţie care a fost mai extinsă decât a tuturor celor care au existat înaintea ei. Simbolizat printr-un leopard cu patru aripi şi patru capete, această a treia fiară din visul lui Daniel cucerea teritorii cu mare viteză, dar după ceea a ajuns să fie scindată în 4 părţi, fiecare parte fiind sub conducerea unui general de al lui Alexandru. (Daniel 7:6). Seleucos controla Mesopotamia şi Siria, Ptolemeu stăpânea peste Africa, Lisimac conducea Asia şi Tracia Mică, iar Casandru domnea în Macedonia. Același aspect major al domniei Imperiului Grec este surprins și prin cealaltă vedenie a lui Daniel: ilustraţia cu ţapul cu un corn mare care învinge berbecul, ajungând foarte puternic, dar care apoi îşi frânge cornul mare și în locul lui cresc patru coarne mari. (Daniel 8:3-8).

În continuare, profeţia prezintă cea de-a patra împărăţie, tare ca fierul, ilustrată prin fluierele picioarelor chipului, care va sfărâma totul în cale. Aceasta ilustrează în primul rând dominaţia imperiului roman, care avea o mare capacitate de a strivi, adică era precum fierul şi era o dominaţie mai puternică decât a precedentelor imperii. (Daniel 2:40). Tot la acest imperiu se referă și a patra fiară nespus de înspăimântătoare din vedenia lui Daniel 7:7, dar această profeţie mai prevede şi faptul că acest imperiu se va diviza în multe părţi, iar din ele se va ridica o ramură care va forma o nouă dominaţie mondială care va depăşi pe toate celelalte de dinaintea ei. Este vorba despre imperiul Anglo-American simbolizat pe de o parte tot prin fluierele picioarelor, iar pe de altă parte de cornul mic în cele două vedenii ale lui Daniel. (Daniel 7:8; Daniel 8:9). Despre acest imperiu ridicat în secolul al 17-lea profeţia prevede că va avea anumite trăsături, precum: şiret, diplomat şi că se va lupta împotriva credincioşilor, iar temporar îi va şi birui. (Daniel 7:21; Daniel 8:10) Însă profeţia prevede pe mai departe că pentru acţiunile avute împotriva domniei drepte va trebui să dea scocoteală atunci când Iehova va începe judecata. (Daniel 7:9).

Ultimele elemente ale chipului – şi anume picioarele şi degetele de la picioare, în parte fier, în parte lut – ilustrează amestecul forţelor politice cu cele religioase care dau naştere unor guverne democratice şi în care nu există nicio unire din dragoste. (Daniel 2:41-43).

„Cel îmbătrânit de zile”, adică Iehova Dumnezeu prin Fiul său numit judecător, la timpul hotărât vor nimici atât puterea Anglo-Americană, puterile democratice formate în „timpul sfârşitului” cât şi rămăşiţele puterilor anterioare care vor exista în timpul sfârşitului final. (Daniel 7:13,14,26; Apocalipsa 19:19,20; Daniel 7:12).

Da, Împărăţia născută în 1914, simbolizată prin piatra desprinsă din munte, va lovi dominaţia lumii nelegiuite a lui Satan asupra pământului, astfel încât atât rămăşiţele existente ale imperiilor demult apuse, cât şi stăpânirea celei mai mari puteri existente, a Anglo-Americii, alături de alte puteri democratice satelite, toate vor fi toate măturate denitiv de pe faţa pământului. (Daniel 2:44,45). Acest lucru va permite ca „stăpănirea să fie dată sfinţilor”, adică guvernului teocratic condus de Isus Cristos şi alcătuit, conform prevederilor legământului pentru Împărăţie, din 144.000 de credincioşi. (Daniel 7:27; Luca 22:29,30).

Astăzi noi suntem recunoscători lui Iehova că a prevăzut atât de exact succesiunea puterilor ridicate de Satan pentru a se lupta împotriva îndeplinirii voinței lui Iehova, dar şi finalul triumfător al lui Iehova. Cea mai mare parte a acestor profeţii s-a împlinit deja, ce a mai rămas e pe cale să se împlinească spre bucuria şi îmbărbătarea noastră, a celor care trăim în aceste vremuri îndepărtate. (Daniel 8:26). Totodată, împlinirea emoţionantă a acestei ultime părţi a profeţiilor va dovedi încă odată atotputernicia şi preştiinţa lui Iehova, servind spre justificarea definitivă a Cuvântului său și preamărirea numelui Său, Iehova. (Fapte 15:18; Ieremia 10:10).