Căsnicie și familie

Așadar, ne însușim un prim principiu în legătură cu căsătoria și anume că:

1. Iehova Dumnezeu este Iniţiatorul și organizatorul cercului familial. Prin urmare este drept, este legitim ca omul să împărtășească și să-și însușească de la Creatorul Său modul în care Acesta o privește: părțile, conducerea, rolurile celor doi parteneri, responsabilitățile lor, principiile debază ale căsătoriei.
2. Cunoscând foarte bine cum funcționează în practică o astfel de asociere atât de strânsă, Dumnezeu a decretat că în cazul unei uniuni de două sau mai multe persoane trebuie să existe organizare și conducere, deoarece fără conducere o uniune ar fi lipsită de forţa îndrumătoare potrivită, în timp ce o uniune fantastică cu doua capete ar produce ceartă şi neînțelegere. (Matei 12:25).
3. De aceea Iehova a hotărât să încredințeze bărbatului sau soțului conducerea familiei.„Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri ca Domnului, pentru că soţul este capul soţiei” (Efeseni 5:22,23 NTR; 1Corinteni 11:3; Coloseni 3:18).

   Este important să reținem că acest tip de aranjament nu a fost făcut de nici o creatură, ci este hotărârea Creatorului universului. Femeile teocratice şi copiii teocratici vor recunoaşte că bărbatul estecapul familiei, chiar dacă astăzi adepții egalității de gen invocă obiecţii răsunătoare și înfierează o astfel de supunere teocratică ca fiind opresivă şi discriminatorie faţă de femei.

   Este practică o astfel de prevedere divină? Da, deoarece o casă nu poate fi fericită când soţul şi soţia sunt în competiţie pentru conducere. Din cauza diferenţelor psihice, fizice şi emoţionale ale structurii lor, fiecare are nevoie de celălalt, fiecare este făcut să fie o completare sau o pereche pentru celălalt. Este scris că femeia i-a fost dată ca soţie bărbatului pentru a-i fi „un ajutor care să i se potrivească― (Geneza 2:18). Însă, pentru a combina toate aceste calităţi într-un mod armonios, este necesar ca fiecare să-şi joace rolul atribuit de Dumnezeu, spre binele comun. Soţia trebuie să recunoască autoritatea soţului, dar şi soţul trebuie să ia în considerare dorinţele şi opiniile ei în problemele familiei, rezultând o stare de mulţumire şi bucurie profundă.

   Exercitarea conducerii implică mai mult decât a prelua conducerea şi a avea ultimul cuvânt; necesită cunoştinţe solide şi o bună înţelegere a problemelor, statornicie, autocontrol, calmitate, răbdare și rezonabilitate, deoarece soțul trebuie să fie la înălţimea responsabilității pe care o are. Nu insistența asupra prerogativelor soțului este calea de câștiga supunerea, ci supunerea va veni mult mai ușor având ca motivație dragostea şi respectul profund pe care soțul i le-a câștigat soției, prin căile lui demne de acțiune. Pe de altă parte, este extrem de dificil pentru un bărbat să iubească, să preţuiască şi să protejeze cu adevărat o femeie care nu este supusă, pentru că prin independenţa ei ea proclamă că nu are nevoie de el. Nu este profitabil pentru o soție să câștige uzurpator conducerea, cu costul pierderii dragostei și aprecierii soțului. În cele din urmă, amândoi ar pierde aprobarea lui Iehova.

   Un exemplu remarcabil al înțelegerii modului cum funcționează în mod corect relațiile într-o familie teocratică au fost Avram și Sara, frumoasa și supusa femeie a credinței din vechime. (Geneza 12:1-20; Geneza 13:1-18; Geneza 14:1-24; Geneza 15:1-21; Geneza 16:1-16; Geneza 17:1-27; Geneza 18:1-33; 1Petru 3:1-6) Din relatarea biblică a diferitelor împrejurări din viață lor de familie reiese foarte ușor faptul că Sara nu era extrem de introvertită, nu avea vreun complex de inferioritate și nu era lipsită de inițiativă, ci pur și simplu avea un respect profund față de soțul ei și îi făcea plăcere să îi fie supusă în mod teocratic

   Înseamnă acest lucru că soția nu va avea nici un cuvânt de spus în chestiunile familiei? Nu, pentru că nu aceasta este poziţia Bibliei. În cele ce urmează, vom încerca în linii mari să identificăm sferele de responsabilitate ale soțului și ale soției .

4. Sfera de responsabilitate a soțului:
   1. să se îngrijească de bunăstarea spirituală a soției sale și de fericirea ei mentală, arătând o dragoste pentru ea la fel de mare ca cea pe care o poartă pentru el însuşi. (1Petru 3:7);
   2. are responsabilitatea furnizării bunăstării materiale: alimente, îmbrăcăminte şi adăpost. (1Timotei 5:8);
   3. să se străduiască să ia decizii înțelepte, să-şi asume responsabilităţile pentru luarea acestor decizii, pentru a face faţă oricărei consecinţe care ar putea urma acestora;
   4. să exercite disciplină față de membrii familiei, dar în iubire, fără atitudine dictatorială, ci curăbdare. (1Timotei 3:4,5; Proverbele 22:15; Efeseni 6:1-4).
5. Sfera de responsabilitate a soției:
   1. Să gestioneze gospodăria sau să „administreze casa”. (1Timotei 5:14, BTF);

      Atâta vreme cât soția face acest lucru cum se cuvine, soţul ar trebui să fie încântat să o lase să-şi utilizeze propria iniţiativă în acest sens. Multe soţii administrează apreciabil finanţele familiei,fondurile, cheltuind cu înţelepciune pentru binele tuturor şi economisind pentru nevoile viitoare.Gestionarea gospodăriei include de asemenea şi decorarea casei, făcând cumpărături pentru a o înfrumuseţa şi pentru a o echipa pentru o funcţionare eficientă. Gospodăria include şi pe cei care alcătuiesc membrii familiei, iar soţia pricepută exercită o mare forţă a binelui asupra tuturor membrilor, având grijă ca aceştia să fie bine hrăniţi şi îmbrăcaţi adecvat, cât şi având o casă curată şi plăcută în care să locuiască.

      Ea este mult mai mult decât o simplă bucătăreasă sau o femeie de serviciu deoarece este înpoziţia ei de conducere, ea fiind mai degrabă o bună femeie de afaceri care are grijă de interesele soţului şi ale copiilor.

   2. Să aducă o contribuție importantă la educarea copiilor.

      Mama are o influenţă importantă asupra dezvoltării copiilor, petrecând cel mai mult timp alături de ei în primii ani, anii de formare. Ea îi poate îndruma în direcţia cea bună, învăţându-i obiceiuri şi principii necesare şi, mai presus de orice, adevărurile lui Iehova. (Deuteronomul 6:6,7; 2Timotei 1:5; 2Timotei 3:14,15). A forma o viaţă tânără, a o impulsiona spre un început bun este una dintre cele mai grele responsabilităţi şi cea mai mare bucurie. (Proverbe 22:6; Proverbe 10:1).

      În concluzie, este rolul soției într-o căsnicie unul modest, periferic? Dimpotrivă, fericirea căsniciei depinde în egală măsură de reușita ambilor parteneri în sferele lor de responsabilitate. Ambele sunt la fel de importante. Aşa cum este greu pentru un soţ să se ridice la înălţimea cerinţelorconducerii, nu este uşor nici pentru o soţie să facă faţă provocărilor de a gestiona gospodăria. Atuncicând ea îşi face treaba bine, ea este o laudă a familiei sale în comunitate, iar bărbatul care o are este binecuvântat de Iehova. „Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă dela Domnul.” „Casa şi averea sunt o moştenire de la părinţi, dar o soţie înţeleaptă este de la Domnul.” (Proverbe 18:22, VDC; Proverbe 19:14, NTR).

6. Cooperarea:

   Între soți nu poate fi loc de competiţie, neexistând „jumătatea mai bună”, deoarece ei „nu mai suntdoi, ci un singur trup”. (Matei 19:6). Așadar, fiind „parteneri” sau „tovarăși de viață”, ambii soți trebuie să lucreze pentru o interdependență și nu pentru independență, lucrând în echipă pentru scopuri comune și împotriva dușmanului comun. (Maleahi 2:14)

   Atât soţul cât şi soţia au sfera lor de îndatoriri şi responsabilităţi, iar fiecare ar trebui să lase pe celălalt să-şi ducă la bun sfârşit sarcina încredinţată. Aceasta nu înseamnă că unul nu poate discuta despre proiectele celuilalt, pentru că bunăstarea familiei depinde atât de îndatoririle soţului, cât şi ale soţiei. Ar trebui să existe cooperare şi un amestec de eforturi, o înţelegere ca într-o echipă, o împărţire a sarcinilor.

   Din moment ce formează o echipă, timpul a dovedit că soţia poate tolera aproape orice lucru, mai puţin indiferenţa și lipsa de apreciere. De asemenea, comunicarea este indispensabilă pentru reușita cooperării și pentru fericirea familiei în general. „Fără sfat, planurile dau greş” (Proverbe 15:22, NTR).Cuvântul lui Dumnezeu subliniază importanță deprinderii de a asculta: „fiecare om trebuie să se grăbească mai bine să asculte decât să vorbească sau să se mânie”. (Iacov 1:19, BVA).

   Ambii parteneri ar trebui să fie dispuşi să facă compromisuri, să cedeze din când în când. Cu toate acestea, atunci când nu este posibil să se ajungă la un acord pe o problemă de familie şi o decizie definitivă trebuie să fie luată şi trebuie să se decidă asupra unei direcţii de acţiune, bărbatul trebuie să facă acest lucru. Acesta este lucrul cel mai potrivit.

7. Principalele ingrediente ale unei căsnicii de succes

   În legătură cu succesul unei căsnicii, este atât de importantă acesta pentru starea generală -emoţională, psihică, fizică a membrilor familiei – încât este corectă afirmația că există puţine lucruri înviaţă cu atâtea posibilităţi de a trăi în fericire sau în suferinţă precum oferă căsnicia. Probabil și tocmai de aceea, o familie fericită nu vine precum un dar, ci este clădită de ambii parteneri.

   Fundamentul căsătoriei. Iehova este martorul cel mai important al căsătoriei și în fața lui Dumnezeu este stabilit acest acord între cei care devin soț și soție. „Ce a pus Dumnezeu în acelaşi jugomul să nu despartă.” (Matei 19:6, NTR).

   1. Așezarea pe primul loc a lui Dumnezeu în viețile lor le va aduce celor căsătoriți un fundament extraordinar pentru o căsnicie de succes. Din acest punct de vedere se poate spune că cel căsătorit trebuie să trăiască precum cel necăsătorit, așa cum afirmă apostolul Pavel la 1Corinteni 7:29-31 : „Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii să fie ca şicum n-ar avea soţii”. (NTR). Dacă soțul și soția vor împlini cea dintâi poruncă înregistrată la Marcu 12:30 — „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’ — dacă vor asculta în primul rând de El și vor împlini sfaturile Sale pentru o căsătorie de succes, atunci vor câștiga cel mai important Prieten adevărat al unei căsătorii teocratice. Acesta îi va ajută să consolideze căsnicia împotriva oricăror presiuni. (Proverbe 3:5,6)
   2. Ingredientul cel mai important al unei căsnicii, conform Ghidului infailibil al căsătoriei, este iubirea. Fără iubire nicio căsătorie nu va reuşi. Cu ea nicio căsătorie nu va eşua. Dinadins este scris:„Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile şi nu vă supăraţi cu înverşunare pe ele.” (Coloseni 3:19, NW).Nu vom reda definiții ale acestei calități divine și nici nu vom prezenta toate caracteristicile sale. Maipresus de cuvinte, simțim că iubirea nu este un principiu sau un adevăr rece, abstract şi lipsit de viaţă. Așadar, cel mai important de reținut, iubirea se exprimă atât prin acţiuni și inacțiuni, cât și prin cuvinte. Facem referire doar la o valoare foarte practică a iubirii arătată de apostolul Pavel: „dragostea zideşte” (1Cor. 8:1). Iubirea zideşte pentru că „nu-şi urmăreşte propriile interese” (1Cor. 13:5, Cuvântul Viu, 2013). Ea impulsionează pe fiecare să arate „interes nu doar faţă de lucrurile personale,ci şi faţă de ale celorlalţi.” (Filipeni 2:4, TLN). Dragostea zidește în multe moduri, dar, mai presus deorice altceva, dragostea zideşte cercul familiei.

      Câteva modalități practice prin care iubirea zidește cercul familiei, îi apropie pe ambii parteneri:

      • Dragostea este cea care va impulsiona soțul ca, fără să neglijeze nevoile materiale, săcultive preocuparea pentru cele spirituale. Deasemenea el nu va uita faptul că soţia sa are nevoie dedragostea, afecţiunea şi apreciere mai mult ca de lucruri materiale. (Proverbe 31:30) Toate acestea sunt cuprinse în porunca scripturală: „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor.” (Efes. 5:28, VDC) Chiar mai mult, dragostea îl va face pe soț să fie grijuliu şi respectuos în cele mai intime probleme ale relaţiilor matrimoniale. (Proverbele 5:15-20; Corinteni 7:1-5).Comportându-se cu tandrețe și empatie față de ființa delicată de alături, soțul trebuie să țină cont de constituţia biologică a femeii, de schimbările care afectează mult procesele ei mentale, dispoziţia şi temperamentul, „dându-le onoare ca unui vas mai slab, cel feminin”. (1 Pet. 3:7-9, TLN)
      • Iubirea se poate manifesta și este cel puțin la fel de importantă și în momentele mai puțin plăcute din viața unui cuplu. Nimeni nu este perfect. Toţi facem greşeli. De aceea, să fim cutoții smeriți, să învățăm să cerem iertare unul altuia și să practicăm îndelunga iertarea şi niciodată să nu apună soarele peste mânia noastră. (Efes. 4:26.) „Mai presus de toate, să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii, căci iubirea acoperă o mulţime de păcate“ (1Petru 4:8, TLN). Iubirea și umilința ajută ca atunci când este necesar că corectăm pe cineva, să facem lucrul acesta în modul în care am aprecia noi înșine să fim corectați. Deasemenea, soţul ar trebui să fie destul de bărbat să treacă cu vederea greşelile minore, iar soţia ar trebui să nu lase nemulţumirile să ajungă la stadiul deplorabil al cicălelii. (Proverbe 21:19) În ce privește certurile, se spune că momentul potrivit ca să opreşti certurile este înainte de a le începe. (Proverbe 20:3) În concluzie, cum spune apostolul „Continuaţi să văsuportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii. Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi.” (Col. 3:13-21, NW)

        În concluzie, dacă iubirea desăvârșită motivează inima şi mintea soţului şi a soţiei, nu există nicio problemă prea mare între cei doi care să nu poată fi rezolvată. (1Corinteni 13:1-8,13). Un ajutor în această privință este procedura de a rezolva problemele în ziua în care ele se ridică. Nu este benefic să așteptăm până când mușoroiul devine munte.

   3. Fidelitatea, devotamentul, susţinere reciprocă între soţi sunt toate cel de-al treilea secret sau ingredient care pot face dintr-o căsnicie un succes pe termen lung.

      Având în vedere standarde morale false sau, așa cum o identifică Petru, „corupţia care exista înlume datorită poftelor”, apostolul Pavel spune spre sfârşitul scrisorii lui adresată evreilor creștini:„Căsătoria să fie onorabilă printre toţi, şi patul conjugal să fie nepângărit.” (Evrei 13:4; 2Pet. 1:1-4,19-21). În interesul unei căsnicii ideale, Dumnezeu a stabilit această regulă teocratică, transmisă prin apostolul Pavel: odată căsătoriţi, soțul şi soţia trebuie să-şi păstreze căsnicia în onoare, fiind credincioşi jurămintelor pe care şi le-au făcut unul altuia. Nu numai respectul și iubirea partenerului este în joc, ci viaţa veşnică a unei persoane căsătorite depinde de credincioșia în căsnicie. (Maleahi 3:1,2,5; Mat. 19:3-9; Evrei 13:4).

      Dar devotamentul ce trebuie să caracterizeze legătura permanentă a căsătoriei presupune mai mult decât această formă de fidelitate, el implică respect și susținere reciprocă între soți, ce trebuie manifestate în toate împrejurările vieții. Partenerii fiind conștienți că o căsătorie este o legătură permanentă, ei vor căuta să depășească orice obstacole, căci principiul biblic este: „Prin urmare, ceea ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă―. — Matei 19:4–6, Maleahi 2:16.

   4. Alte ingrediente care dau gust bun relațiilor de familie

      Cele mai multe soţii nu aşteaptă de la soţ să fie bucătarul casei, însă ceea ce așteaptă de la soțul lor este să fie un om stabil, responsabil și astfel să fie demn de a primi din partea lor un respect adânc.

      Soțiile apreciază un soț amabil și afectiv, gentil, nu excesiv de critic, niciodată dur, dar înacelași timp ferm, matur și hotărât, un om care știe ce vrea de la viață și și obține.

      Deasemeana, toți soții ar trebui să învățăm că lucrurile mici înseamnă mult pentru partenerele noastre. Când devine ceva normal, natural pentru soț să-şi arate iubirea prin fapte mici, atunci acesta va observa plăcerea constantă a soţiei sale. Da, ce cele mai multe ori, remarcile și aprecierile sincere valorează mai mult decât un cadou scump! Tocmai de aceea și sfatul: să nu ne luăm prea în serios, ci să avem simțul umorului şi să fim dispuși să lăudăm atunci când lucrurile sunt bine făcute!

      Pentru bunăstarea familiei este important ca soţul să petreacă cât mai mult timp alături de familie.

      În încheiere, multe îndrumări pot fi date, dar pentru a fi oferite suficiente reguli încât acestea să acopere toate situaţiile ar trebui să se întocmească un talmud voluminos. O astfel de abordare nu este practică întrucât ar eşua. Mai degrabă decât să avem nevoie să urmăm reguli asemenea celor din talmud, avem nevoie să insuflăm principii menite să ne ghideze. Reușita căsniciei depinde deaplicarea principiilor consemnate în Biblie pentru a depășii greutățile vieţii.

      Fără fericire nu există nici o plăcere în viaţă, fericirea este acel lucru care face viaţa demnă de a fi trăită. Despre Iehova Biblia vorbește ca despre un Dumnezeu fericit, un Dumnezeu care doreștefericirea copiilor Săi, care s-a îngrijit de toate lucrurile necesare pentru ca cei temători de Dumnezeu să fie fericiți. (1Tim. 6:15; Ps. 144:15; Prov. 16:20). „Însă, cel ce-şi apleacă privirea în legea desăvârşită– legea libertăţii – şi perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui.” Iacov 1:25, NTR. Tocmai de aceea merită efortul de a aplica principiile divine!

      În final, toți oamenii care sunt acum căsătoriţi şi care au planuri şi speranţe de a trăi în Lume nouă– lume unde imperfecțiunile vor putea fi învinse complet, iar influența corupătoare a lui Satan asupra căsniciilor nu va mai avea loc – să rețină acest adevăr esențial: cu cât mai repede și cu cât mai mult un cuplu se conformează regulilor teocratice, divine în ce privește viața de familie, cu atât mai curând cuplul va începe să se bucure de binecuvântările unei căsnicii pline de succes.

      „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale, vei fi fericit şi-ţi va fi bine. Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale. Fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin împrejurul mesei tale. Iată, aşa este binecuvântat bărbatul care se teme de Domnul.” (Psalm 128:1-4, NTR).